Oricât am încercat, gaura de ozon rămâne o amenințare pentru omenire

În 1987, omenirea și-a adunat forțele și a semnat Protocolul de la Montreal, cu scopul de a proteja stratul de ozon. În pofida acestui tratat, anul acesta a fost semnalată o nouă distrugere în stratul de ozon, din cauza unei substanțe care a fost interzisă în 2010.

Gaura din stratul de ozon a fost cauzată de niște chimicale numite clorofluorocarburi, folosite de obicei în sistemele de aer condiționat și în recipientele spray cu aerosoli. Descoperirea găurii din stratul de ozon a ajuns pe prima pagină a ziarelor în 1985. Publicul a reacționat rapid, apărând temeri cu privire la efectele secundare ale expunerii la radiațiile ultraviolete, precum insolația, cataracta și cancerul.

De la 1 ianuarie, 1989, Protocolul de la Montreal care interzicea folosirea de substanțe ce distrug stratul de ozon a devenit lege. Președintele SUA din acea vreme, Ronald Reagan, a spus că tratatul este „un model de cooperare” și „un produs al recunoașterii și consensului internațional că distrugerea stratului de ozon este o problemă globală„.

La trei decenii după intrarea în vigoare a tratatului, stratul de ozon pare să o ducă mai bine. La începutul lui 2018, oamenii de știință de la NASA au descoperit că gaura din stratul de ozon a devenit mai mică decât oricând din 1988 și până acum. Interzicerea clorofluorocarburilor a întârziat încălzirea globală cu un deceniu, conform oamenilor de știință. Totuși, repararea totală va mai dura probabil decenii – asta dacă lucrurile merg bine. „Clorofluorocarburile au o durată de viață între 50 și 100 de ani, așa că rămân în atmosferă pentru foarte mult timp”, a explicat cercetătoarea Anne Douglass, de la NASA. „În ceea ce privește dispariția găurii de ozon, se va întâmpla cândva în 2060 sau 2080”.

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

Gaura din stratul de ozon a avut însă un efect puternic asupra oceanelor pământului, care se resimte și astăzi. Poziționarea acesteia deasupra Polului Sud a schimbat modelul normal al vânturilor din Antarctica. Vânturile puternice care suflă peste Oceanul de Sud atrag mai multă apă spre suprafață, iar aceasta este „ventilată” prin contactul cu atmosfera. Apele Antarcticii sunt bogate în carbon, ele neputând să absoarbă dioxidul de carbon din atmosferă. Astfel, oceanul și-a pierdut din eficiența pe care o avea cândva de a reduce dioxidul de carbon din atmosferă.

Astăzi, ne confruntăm cu multe amenințări cu privire la încălzirea globală. Oamenii de știință fac eforturi pentru a determina clar cauzele, dar Sean Davis, cercetător de climă la US National Oceanic and Atmospheric Administration crede că e mai important să acționăm rapid. „Nu avem nevoie de siguranță deplină să acționăm”, a zis el. „Când Protocolul de la Montreal a fost semnat, eram mai puțin siguri de riscurile clorofluorocarburilor decât suntem acum siguri de riscurile emisiilor de gaze cu efect de seră„.