Dacia Extase, mașina făcută din “resturi” prin care s-a dorit americanizarea României
Dacia Extase a fost una dintre încercările eșuate ale uzinei de la Mioveni să se distanțeze cumva de Renault și să “americanizeze” într-un fel designul brandului românesc.
De-a lungul celor 50 de ani de existență, Dacia a scos pe porțile fabricii mai multe modele și prototipuri decât ți-ai imagina. Cei care au prins mai bine vremurile comunismului știu destule despre mașinile Dacia, mai ales dacă au și lucrat la uzină. Pentru cei mai tineri, e bine de știut că după Revoluție, schimbări semnificative au survenit și în domeniul auto.
Dacia Extase a fost o încercare eșuată, aș spune eu, de a copia de la alte branduri ceva nepotrivit, cu speranța că va ieși ceva mai occidental, să se arate lumii că românii erau pregătiți să renunțe la constrângerile Estului și la vechile obiceiuri “roșii”.
Să fim serioși…numele Extase era pe atât de ciudat ca mașina în sine. Oricum, nici la vremea respectivă, la începutul anilor ‘90, nu a fost pe placul prea multor români. De aceea, probabil că a și fost fabricat un număr limitat de modele (aici, părerile sunt împărțite; unii zic că au fost făcute doar patru unități, alții șapte).
La bază, Dacia Extase era, de fapt, o Dacia 1410, la care au fost adăugate elemente noi de caroserie, ca să dea o nouă față mașinii. Să nu uităm că începutul anilor ‘90 a fost marcat de o dorință generală de schimbare, dar, în același timp, exista și teama sau sentimentul ostil de a renunța cu totul la vechile metehne. Se observa acest lucru în toate domeniile, de ce ar fi fost lumea automobilelor altfel?
Dacia Extase a combinat elemente de la mai multe autoturisme: Dacia 1310, Dacia Liberta și Dacia Nova (cărora le-a deschis cumva drumul; Extase a anticipat mașinile care aveau să se bucure de mai multă atenție). Dar, bineînțeles că au fost împrumutate elemente și de la mașini străine: cum ar fi oglinzile, farurile, mânerele portierelor. Portierele aveau să fie utilizate mai târziu la pick-up-ul cu patru uși.
De aceea spun că a fost o mașină făcută din “resturi”, adică din fragmente (de caroserie, cel puțin) care nu i-au aparținut în totalitate. Vorbim totuși de o Dacia 1410 cu altă caroserie. A fost ca un tunning superficial, pe care-l faci din pasiune, dar nu prea ai bani de mai mult.
Se dorea probabil și o “americanizare” a designului, să arate și mașinile noastre precum cele de peste ocean. Doar urma să vină americanii, nu?
Sigur, extazul provocat de Extase s-a stins rapid (dacă a existat vreunul). Ultima mașină pare să fi fost adusă la Remat în urmă cu opt ani și așa, a rămas doar o vagă amintire despre ea.