Cum arată și ce știe să facă un smartphone din Coreea de Nord
Coreea de Nord nu mai e chiar acel stat închis ermetic pentru exterior, iar smartphone-ul patriei e o dovadă în direcția asta.
Probabil că ai auzit o mulțime de povești despre Coreea de Nord și la un moment dat, poate că ți-ai pus problema: câte dintre ele sunt snoave și câte sunt adevărate? Lucrurile se mai schimbă chiar și aici și chiar dacă nu îți vine să crezi. Statul totalitar are, din câte se pare, propriul brand de telefoane mobile, care nu sunt chiar atât de rele.
Christian Budde Christensen a călătorit în Coreea de Nord și s-a întors de acolo cu un suvenir de-a dreptul interesant, despre care a și povestit într-un articol. N-a furat vreun steag ca să spargă pietre 15 ani apoi, ci a scos din țară un smartphone nord-coreean. Am urmărit câteva comentarii de pe reddit făcute de el și am înțeles că ”modul de lucru” va rămâne un secret, nu atât pentru siguranța sa, ci pentru a celui care i-a dat telefonul. Unde și-a ascuns telefonul Christian, va rămâne un mister.
Telefonul se numește Arirang 151 și a fost lansat în 2016. Nu e cel mai frumos, dar nici cel mai urât – e un simplu smartphone generic pe care nu l-ai putea recunoaște după un design distinctiv. Își face totuși treaba: are o cameră foto, conexiune Bluetooth, 3G, 4 GB de stocare internă, un slot de card microSD și unul de cartelă micro-SIM. Ce îi lipsește telefonului este o conexiune Wi-Fi, de care nici n-are nevoie, pentru că nu există hotspoturi în țară.
Smartphone-ul folosește o versiune foarte modificată de Android 4.4.2. Vine cu o temă personalizată și cu un video promoțional de 500 MB, care ocupă memoria deja mică a telefonului. Acesta are și multe aplicații și jocuri preinstalate, cum ar fi SUper Mario, Plants vs. Zombies, Angry Birds și altele. Telefonul are chiar și o aplicație de fitness de la Huawei instalată. Christian a văzut oameni care aveau brățări Huawei însă nu știe dacă acestea sunt purtate pentru scopul principal sau ca un simbol al statutului social.
Christian a descoperit că cea mai mare diferență a telefonului față de cele cu care suntem obișnuiți e faptul că nu poate face schimb de informații cu alte dispozitive. Telefonul se închidea dacă voiai să folosești o cartelă SIM, iar prin Bluetooth nu puteai primi nimic. Conectat prin USB la calculator, telefonul accepta fișiere, dar acestea dispăreau odată ce smartphone-ul era pornit.
Fără doar și poate, telefonul nu este o producție locală; cel mai probabil, provine din China, unde a fost branduit cu un nume autohton nord-coreean. Pe de altă parte, software-ul are șanse mari să fie o producție a coreenilor. Aceștia au devenit deja cunoscuți pentru atacurile informatice lansate în trecut, ceea ce presupune că sunt destui oameni care au cunoștințe avansate de programare și nu numai.