Cum face bani Coreea de nord cu tehnologii avansate și firme fantomă
Coreea de Nord nu mai e de multă vreme un stat înapoiat, cel puțin în ceea ce privește anumite aspecte digitale, iar acum avem încă o dovadă în această direcție.
Cercetătorii în securitate au descoperit o schemă elaborată a nord-coreenilor, prin care anumite companii de fațadă vând sisteme avansate de recunoaștere biometrică și de criptare de software. Cercetătorii de la James Martin Center for Nonproliferation Studies susțin că nord-coreenii folosesc mai multe site-uri de freelancing, societăți fictive și alte falsuri pentru a trece peste sancțiunile internaționale.
Rezultatul este că statul reușește să vândă software propriu către companii străine, inclusiv către ”cel puțin o firmă respectabilă din domeniul apărării, dintr-o țară aliată SUA”.
Raportul a investigat Korea Aprokgang Technology Company, o rețea de companii IT nord-coreene, specializate în senzori de amprentă și software de recunoaștere facială. Deși compania a fost penalizată de ONU, mai multe societăți fictive oferă astfel de tehnologii în Rusia, Malaezia și Nigeria.
În raport sunt prezentate și cazuri de freelanceri și producători care au legături cu compania amintită anterior. Global Communications este un vânzător de echipamente radio, care ascunde de fapt o agenție de spionaj nord-coreeană, care operează în Malaezia. Între partenerii acestora se regăsește Future Tech Group, o altă companie de fațadă care susține că a vândut tehnologie biometrică Turciei, Elveției dar și unei școli din SUA.
Momentan, se crede că mai multe firme-fantomă operează în China, Japonia, Malaezia, India, Pakistan, Tailanda, EAU, Marea Britanie, Germania, Franța, Rusia, Canada și Argentina, printre altele. Faptul că multe acțiuni au loc online complică și mai mult treaba cercetătorilor în securitate.
Cercetătorii concluzionează și afirmă că vânzarea de servicii și produse intangibile face ca sursa reală a acestora să fie mult mai dificil de observat decât ar fi în mod normal, astfel că unii clienți au dat, fără să vrea, peste nord-coreeni. Deși nivelul de acces pe care îl poate avea Coreea de Nord în sistemele clienților depinde de serviciile vândute, există potențial ca statul să poată exploata aceste relații.