Românilor le pasă mai mult de fotbal și de Miss Univers decât de legea grațierii

Duminică seara, România a fost luată la pas de aproximativ 100.000 de persoane. Potrivit estimărilor, numai în București au fost 50.000 de protestatari, iar mișcarea antigrațiere și antiamnistie a fost numită ”cel mai mare protest de la Revoluție încoace”. Dar vreți să știți adevărul trist? 

[related]

100.000 de persoane, cu căței și copii, raportat la populația României (aproximativ 20 de milioane) înseamnă 0,5%. Sigur, mai sunt cei care au țipat în fața televizoarelor, care au urmărit știrile și s-au enervat, care au distribuit pe Facebook zeci sau sute de articole, în încercarea de a-i convinge și pe alții de importanța acestor legi, dar la finalul zilei, când se trage linie, tot puțini sunt.

Acest articol nu are rolul de a discredita acțiunile de protest din ultimele două weekenduri, ci de a vă face să realizați că, în afara bulelor noastre de pe Facebook și de pe stradă, chiar și în afara bulelor din tabăra opusă – cele câteva grupuri otrăvitoare în care oamenii își manifestă amorul necontenit față de preaiubiții noștri lideri – românul simplu habar nu are ce e legea grațierii, nu știe ce se poate întâmpla dacă este adoptată, sau, pur și simplu, are impresia că nu îl va afecta. Ori asta, ori informațiile (denaturate sau nu) prezentate de posturile TV sunt arhisuficiente pentru majoritatea populației.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

De ce am această impresie? Pentru că văd ce caută românul obișnuit pe Google.

Google are un serviciu, numit Google Trends, care permite oricui să vadă care sunt cele mai fierbinți subiecte ale momentului. Eu sunt abonat la el pentru că îmi oferă idei de articole și o mai bună înțelegere a publicului căruia vreau să mă adresez.

Pe baza alertelor din Google Trends, în zilele obișnuite, românul se interesează de horoscop înainte să-și termine de băut cafeaua, mai caută scorul unui meci de fotbal  (poate i-a ieșit biletul pus la pariuri), aude că una dintre pițipoancele promovate la TV și-a dezumflat un silicon și o caută și pe ea, după care, poate-poate, mai caută și un subiect cu adevărat fierbinte.

Având în vedere că duminică a fost ”cel mai mare protest de la Revoluție încoace”, ziua de luni nu ar fi trebuit să fie una obișnuită. Având în vedere dezbaterea de la Ministerul Justiției la care ar fi participat și ”reprezentanți ai societății civile”, ziua de luni ar fi trebuit să aducă căutări nenumărate privind legea grațierii, deznodământul dezbaterii, efectele protestului. Dar nu a fost să fie.

Pentru românul de rând ziua de luni a fost una normală. Românul s-a interesat cel mai mult de soarta Real Madrid în nu-știu-ce-meci-cu-nu-știu-cine, a căutat poze cu noua Miss Univers, s-a interesat de transferul nu-știu-cărui-jucător de la Dinamo și, culmea, a căutat informații despre împlinirea a 167 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale (cireașa ironică de pe tortul amărui numit societatea românească din prezent).

Nu vă faceți griji, românul obișnuit s-a interesat și de Sorin Grindeanu – cel puțin în treacăt, înainte să o caute repede pe ”Cruduța”, despre care a aflat că a ”slăbit în ultimul hal”.

În acest context, ce șanse ar avea un referendum pe această temă? Câți dintre cei care vor merge la vot vor ști la ce se referă întrebarea de pe buletine? Câți ar putea vota pentru spălarea păcatelor unor politicieni care au furat, în câțiva ani de diverse mandate, mai mult decât au reușit ei să câștige după o viață întreagă de muncă cinstită?

Ce se poate face în această situație? Nu mare lucru. Vorbim despre niște mentalități puternic înrădăcinate în mințile multor persoane. Vorbim despre ”las-o, bă, că merge și așa” sau despre ”am auzit eu la televizor, așa că trebuie să fie real”.

Eu v-aș sfătui să faceți următorul lucru: îndemnați-vă cunoscuții să se informeze. Puneți-i să citească cât mai mult, eventual îndrumați-i și către niște surse de încredere. Una e să știi că un vot – fie el pozitiv sau negativ – s-a datorat faptului că majoritatea populației și-a dorit acel rezultat, alta e să știi că rezultatul a fost determinat de efectul de turmă, de habarnism și de ”așa mi-a zis mie X că e bine”.

Vă ajut eu cu un link, pentru început.