E posibil că-ți creezi amintiri false în creier, dar e normal să faci asta

Se întâmplă de multe ori să asiști la aceeași întâmplare cu prietenul tău, dar să nu fiți de acord cu modul în care s-a petrecut. Acest lucru se întâmplă, pentru că amintirile umane sunt imperfecte. Atât timp cât ne place să credem că putem avea încredere în propria noastră minte, amintirile pot fi modificate în timp.

Elizabeth Loftus, cercetător și profesor de psihologie cognitivă, este cunoscută pentru munca pe care a desfășurat-o pentru crearea și natura amintirilor false, dar și despre modul în care oamenii pot fi influențați de informație după ce s-a întâmplat un eveniment. Cercetările ei arată cum pot fi distorsionate amintirile.

De exemplu, într-un studiu, subiecților le-au fost arătate videoclipuri despre crime sau accidente simulate, după care au fost făcuți să creadă că mașina a trecut pe STOP sau că hoțul care fugea de la locul crimei avea părul creț în loc de drept. „Este ușor să distorsionezi amintirile dacă le furnizezi informații sugestive”, a declarat Loftus.

Mai târziu s-a întrebat până unde poate merge cu oamenii și dacă le poate implementa o amintire falsă în mintea acestora, cu întâmplări care nu au avut loc niciodată. Răspunsul a fost da. Într-un studiu, 70% din subiecți au fost făcuți să creadă că au comis o infracțiune, ca furtul sau un atac armat, folosind tehnici de recuperare a memoriei în interviuri.

Alertă de cod galben de ninsori și vijelii în jumătate din România. În zonele montane, zăpada îți ajunge la genunchi

Locul unic din România care arată ca de pe altă planetă. Nu oricine poate ajunge aici, drumul e periculos

Diferența dintre amintirile false și cele adevărate este aceeași ca în cazul bijuteriilor. Cele false sunt întotdeauna cele mai bune. Acest lucru ar putea explica de ce suntem atât de dispuși să credem lucruri false despre anumite întâmplări.

Amintirile false sunt o ipoteză destul de veche

Ideea de denaturare a memoriei datează de peste o sută de ani, încă din activitatea lui Hugo Münsterberg, care în 1906 a scris despre o femei care a fost găsită moartă în Chicago. Fiul unui fermier a fost acuzat de crimă, după ce a fost interogat de poliție și a mărturisit că a ucis-o, în ciuda faptului că avea un alibi.

El a scris că povestea tânărului a devenit mai absurdă și contradictorie. Münsterberg a ajuns la concluzia că era evident că omul devenea victima „elaborării involuntare a unei sugestii” din partea polițiștilor care l-au interogat. Din nefericire, ideile lui Münsterberg erau prea radicale pentru moment, iar băiatul a fost spânzurat o săptămână mai târziu.

O teorie pentru motivul pentru care creierul nostru vine cu amintiri false se numește „teoria fuzzy”. Termenul a fost inventat de cercetătorii Charles Brainerd și Valerie Reyna și a fost prima teorie oferită pentru a explica paradigma lui Deese-Roediger-McDermott (DRM). Paradigma DRM este mai puțin complicată decât pare.

Este vorba de a da oamenilor o listă de cuvinte asemănătoare, cum ar fi pat, somn, obosit, vis și căscat și apoi le ceri să își amintească cât mai multe cuvinte posibil. Oamenii își reamintesc cuvinte care sunt legate de cele de pe listă, dar care nu se regăsesc pe ea.

Amintirile false nu-s neapărat îngrijorătoare

Cu toate acestea, amintirile false nu sunt motive de îngrijorare. Din perspectiva evoluționistă, ar putea fi chiar benefic pentru noi să devenim mai buni în a ne baza pe acestea. De exemplu, o cercetare a constatat că memoria ajută oamenii să ia decizii mai sănătoase în ceea ce privește asumarea de riscuri.

Dacă am trăi viața privind lucrurile în mod obiectiv, într-un sens alb-negru, am putea vedea lucrurile matematic.

Amintirile false pot îngreuna modul în care oamenii văd lumea, dar nu ar trebui să te gândeaști la asta în acest fel. Mai degrabă decât să te gândești că memoria imperfectă este un impact negativ al îmbătrânirii, este mai probabil să fie ceva care ne ajută să facem alegeri mai sigure și mai informate.