La 25 de ani de internet, am devenit nostalgic după Yahoo Messenger și forumuri

Trăim cele mai bune vremuri pentru internet. Totuși, în funcție de vârsta ta, o să-ți aduci aminte doar o bucată din ce înseamnă web. Iar ca să-i înțelegi pe cei mai nostalgici de acum, trebuie să știi ce a fost înainte de platformele populare ale prezentului.

[related]

Anul acesta, pe 23 august, internetul a avut prima sa aniversare. Desigur, el e mai bătrân de atât, dar ceea ce contează pentru noi este „world wide web“.

„Lucrul cu publicul“ a fost posibil oficial din 23 august 1991, iar de atunci s-a dezvoltat într-un mediu care schimbă lumea, la propriu. Totuși, în urmă cu 25 de ani era greu de înțeles potențialul despre care vorbeau unii experți. „World Wide What?“ titra tabloidul The Sun pe prima pagină. Era un titlu și o stare de spirit, un rezumat la dilemelor. Și așa, în 25 de ani, internetul acesta ne-a fost, pe rând, locul fanteziilor, relațiilor, certurilor, educației, amuzamentului și dialogului.

Jador și Oana Ciocan fac nunta de Crăciun. Sora artistului a oferit toate detaliile despre evenimentul monden al lunii decembrie

Top 10 țări cu cele mai scumpe armate din lume. Diferență colosală între statele ce ocupă primele două poziții

Vorbim cu oricine, de oriunde, de la vecinul de bloc la un om din celălalt colț de glob, tot ce ne trebuie este o conexiune. Poate peste 25 de ani Facebook sau Snapchat nici nu vor mai fi, dar dacă atunci te vei simți cumva trist, de parcă ai pierde ceva și devii nostalgic după acestea, trebuie să știi că nu vei fi primul sau singurul.

Nu mai daț’ mass

Yahoo Messenger a fost lansat oficial în martie 1998. Nu știu ce făceai tu pe-atunci, dar câteva luni mai târziu intram în clasa întâi. În acea vară vorbeam prima dată la un telefon celular și nici nu știam ce-i acest web. Mă rog, nici calculatorul nu știam precis ce e. Aveau să mai treacă vreo șapte ani până când să înțeleg că treaba se întâmplă pe „mess“. „Cum, nu ești pe mess? Trebuie să fii!“ – dacă textul ți-e cunoscut, se prea poate, așa spun oamenii acum de Facebook, Instagram sau chiar Snapchat.

Așa că în vara lui 2005 mă duceam la internet cafe și descopeream acest internet. Și aveam primul ID de mess. Acum, în 2016, afli că Facebook este imens și comunicarea n-a fost nicicând mai ușoară și mai bogată – ai text, emoji, video, poze, multe poze, meme-uri, gif-uri și chiar jocuri. Și nu sunt deloc în plus, că fiecare folosește ce vrea, dar amuzant e că Yahoo Messenger le avea încă de acum 10 ani. Nu la fel de bine integrate, dar și vremurile erau altele, iar telefoanele nu erau minicomputere.

Mulți au „agățat“ prima dată pe YMess, acolo au dat mass cum că platforma va fi închisă și exista acel buzz! atât de enervant și atât de util ca să atragi atenția cuiva. Și mai era o mare funcționalitate: statusul. Scriai acolo sus ce ziceai că faci, eventual cu un link spre o melodie, și încercai să te exprimi prin emoticoane (ceea ce fac alții acum cu emoji). Mai amuzant e că și Microsoft, chiar dacă până de curând părea o companie decrepită, putea să aibă multe dintre aceste funcționalități care plac la adolescenți. N-au vrut șefii prea conservatori, dar asta e, se întâmplă, cine nu-i primul sau al doilea, nu mai e deloc.

Rețelele sociale erau la fel de kitschoase ca vremurile

La fiecare cinci ani, internetul e puțin altfel. Cea mai frumoasă și mai romantică perioadă se prea poate să fi fost în anii 2000 – oamenilor le era teamă de hackeri, rețelele sociale apăreau ca hoții de buzunare în piață și telefoanele era un fel de gadgeturi cu care să sprijini ușa. Atunci, au apărut niște platforme pe care „mileniali“ ca mine le știu: hi5, Myspace, Friendster și nițel mai târziu Facebook (și versiunile locale, ca Prieteni Okay sau Neogen). Știi deja care a supraviețuit valului și care zace pe străzile părăsite ale internetului.

hi5 era un melanj ciudat între un adolescent dornic de afirmare, o rețea de jocuri sociale și o cale de a hărțui, mai mult verbal, femei. hi5 nu mi-a plăcut niciodată, a fost un produs al kitschului, ceea ce a și rămas, dar în lipsă de altceva trebuia să fii pe acesta. Myspace era locul artiștilor, mai vedeai câte o pagină cu cineva care face remix după nu-știu-ce piesă, un profil aranjat să-ți transmită cât de cool e persoana respectivă, dar n-a prins niciodată la masele est-europene. Friendster și mai puțin, iar acesta a pornit de la gaming.

Poate la noi ar fi prins VKontakte, dacă Rusia ne „iubea“ mai mult. În esență însă rețelele sociale erau copii ale aceleiași idei. Și doar una putea supraviețui în piața generală de consumatori, că așa a mai fost și Ello despre care nu va scrie nimeni un necrolog.

Miliardele de vieți prinse în „pânza“ internetului

Vremea aceea era perfect reflectată în computere și platforme sociale – o direcție clară nu exista, iar internetul încă nu știam cât de mult se poate extinde, cât poate acapara, cât de mulți bani (o grămadă!) poate genera. Din acea dezvoltare accelerată, oameni de 20-30 de ani au rămas cu nostalgii mărunte. Sunt mulți care îți vor lăuda canalele de mIRC, alții vor slăvi forumurile pe care s-au certat până la mamă și morți cu străini, iar alții vor spune cu un oarecare oftat în voce „yahoo mess…“.

Ne atașăm vrem-nu vrem de astfel de produse, de internet, pentru că dincolo de ce promit și ce ne cer, oferă o apropiere la care părinții nici măcar n-ar fi gândit. Pare cumva incredibil, imposibil, să vorbești cu un chinez din Hong Kong, cu un american din California și cu un norvegian din Europa, să te poți îndrăgosti de o persoană pe care n-ai văzut-o și să poți câștiga (legal) bani online.

Facebook, Google, WhatsApp, Snapchat și cele care vor veni vor trage de datele noastre și de profilurile noastre „cât mai complete“ până în pânzele albe. Și noi le vom da, pentru că niciun algoritm, niciun editorial și niciun futurolog nu pot înțelege ce legături emoționale poate crea fiecare individ nu pentru, ci prin canalele care îi permit pur și simplu să cunoască oameni și să interacționeze cu ei. „«Pânza» computerelor va schimba miliarde de vieți (da, sigur)“, scria The Sun în articolul din 1991. În 2016, ei bine, acel „da, sigur“ nu mai poate fi nicicum ironic. Le-a schimbat și mai urmează alte miliarde de vieți.