Ce te învață știința despre „sufletul pereche” pe care îl cauți o viață

Una dintre misiunile de „bază” pe care le are știința, dincolo de explicarea misterelor Universului, este de a strivi corola de minuni și romantism a lumii.

Dacă aveai impresia că dragostea poate scăpa realismului tăios al științei, te-ai înșelat. Deși sentimentele de atracție și atașament sunt complexe, iar argumentele logice nu sunt niciodată îndeajuns pentru a le explica, oamenii de știință oferă unul destul de radical: atracția între oameni este condiționată de complexul major de histocompatibilitate (CMH).

Atracția fizică, scrisă în ADN

Acesta este reprezentat de molecule situate pe suprafaţa leucocitelor (globulele albe din sânge), implicate în apărarea imunitară a organismului, la diverse vertebrate, inclusiv la oameni. Aceste molecule joacă un rol important în imunitate și în recunoaşterea celulelor şi substanţelor proprii organismului, diferenţiindu-le de cele străine. CMH este astfel implicat în diverse fenomene care au de-a face cu imunitatea, de pildă, compatibilitatea în caz de transplant ori predispoziţia la boli autoimune. Acelaşi CMH are ceva de spus şi atunci când e vorba despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei.

Mai specific, atracţia sau lipsa ei dintre un bărbat şi o femeie se leagă de factorii genetici implicaţi în formarea moleculelor CMH: câteva perechi de gene care codifică sinteza acestor molecule sunt considerate importante în chestiunea alegerii partenerului, notează Descoperă.

Stațiunea lovită de o furtună de zăpadă intensă. A fost emis RO-Alert. Turiștii sfătuiți să evite deplasările în zonă

Secretul celor mai pufoase găluște de post, care nu se destramă. Cum trebuie să faci compoziția

Aceste gene prezintă o variabilitate neobişnuit de mare, adică au multe versiuni, un fel de „variaţiuni pe aceeaşi temă”, ce diferă unele de altele doar prin mici amănunte. Aceste gene înrudite între ele, uşor diferite ca structură, cu aceeaşi funcţie în organism, aflate întotdeauna în acelaşi loc pe acelaşi cromozom, formează o familie de gene şi poartă numele de alele.

Acum, multe depind, se pare, de setul de alele CMH pe care le are fiecare individ. Încă din anii 1970, s-a demonstrat că la şoareci masculii tind să prefere femelele care au alele CMH cât mai diferite de ale lor. Mai multe studii au arătat că la diverse specii de peşti, reptile, păsări şi mamifere există această tendinţă: un individ cu un anume set de alele va prefera drept parteneri de împerechere acei indivizi de sex opus cu care nu seamănă în privinţa alelelor CMH.

Combinaţia dintre doi indivizi (de sexe diferite) cu gene CMH neasemănătoare are mari şanse să ducă la naşterea unor urmaşi mai sănătoşi, ceea ce explică faptul că indivizii aleg, din instinct, parteneri cu gene CMH diferite: evoluţia i-a învăţat să aleagă astfel.

Un experiment ştiinţific celebru: „testul tricourilor transpirate”

Primul şi cel mai faimos experiment care a legat mirosul de atracția sexuală şi de genele CMH a fost realizat în 1994 de către cercetătorul elveţian Claus Wedekind, cu participarea a 49 de femei şi 44 de bărbaţi.

Fiecare bărbat a purtat timp de două nopţi consecutiv acelaşi tricou. Pentru a obţine rezultate cât mai precise, participanţii au fost rugaţi să nu fumeze, să nu consume alcool şi mâncăruri condimentate, să nu folosească produse cosmetice şi să se abţină de la sex, în ideea de a reduce complexitatea mirosurilor corpului masculin, obţinând, pe cât posibil, mirosul obişnuit al corpului, nealterat de diverse influenţe.

După două zile, au intrat în scenă subiecţii de sex feminin. Femeile au fost rugate să miroasă tricourile respective şi să dea note bărbaţilor care le purtaseră şi care nu erau prezenţi, astfel încât femeile nu ştiau cui aparţinuse tricoul. Li s-a cerut să spună dacă mirosul era plăcut sau neplăcut şi cât de atrăgător îl considerau pe bărbatul corespunzător, judecând numai după miros.

Mai trebuie spus că tuturor participanţilor li se făcuseră analize genetice pentru identificare alelelor CMH ale fiecăruia. Rezultatele testului de miros au arătat că femeile, în general, au manifestat o preferinţă marcată pentru mirosul bărbaţilor cu gene CMH diferite de ale lor însele. Excepție au făcut cele care luat anticoncepționale, întrucât aceste pilule hormonale interferează cu mecanismul natural al selecţiei sexuale pe criterii olfactive.

Totuși, nu putem pune totul pe seama ADN-ului. Atracția fizică este condiționată de o serie de elemente care nu au legătură cu biologia, printre care se numără judecățile, concepțiile despre viață, criteriile sociale, capacitatea de înțelegere și comunicare. Așadar, cei romantici nu trebuie să fie descurajați de pragmatismul științific. Dragostea nu poate fi explicată întru totul.