Povestea lui Nautilus, ”monstrul subacvatic” care ne-a arătat lumea de sub Polul Nord

Pe 3 august, în anul 1958, submarinul american ”Nautilus” efectua primul voiaj sub calota glaciară de la Polul Nord.

După ce demonstraseră puterea energiei nucleare odată cu bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki, americanii deveniseră cea mai importantă forță militară de pe Pământ. În 1949, însă, după o campanie de spionaj de o complexitate nemaiîntâlnită, sovieticii au reușit să creeze prima lor bombă nucleară, detonarea acesteia având loc pe 28 august la Semipalatinsk în Republica Socialistă Sovietică Kazahă. În urma acestui test, americanii au devenit conștienți de importanța dezvoltării tehnologiei nucleare, iar nicio ramură a armatei nu era mai potrivită pentru proiectarea puterii militare a Statelor Unite decât Marina.

Astfel, în anul 1950, în urma unor progrese importante, Congresul american și-a dat acordul pentru construcția primului submarin nuclear al Marinei Americane. Întregul proces urma să fie supravegheat de amiralul Hyman G. Rickover, un inginer genial de origine poloneză care imigrase în Statele Unite în anul 1906, datorită revoluției care avea loc în interiorul Imperiului Rus în acea perioadă și care dusese la moartea a mii de evrei.

Cine este autorul atacului de la târgul de Crăciun din Germania. Zeci de răniți și două persoane au decedat

Scandal după finala Vocea României 2024. Câștigătoarea, contestată de internauți: ”Nu merită nici locul 2”

Omul din spatele submarinului nuclear

Rickover și-a început activitatea în cadrul Marinei în anul 1918. Datorită Primului Război Mondial, în acea perioadă,  perioada petrecută în cadrul Academiei Navale era similară serviciul militar. Acesta a absolvit în anul 1922, reușind să impresioneze prin talentul său, munca intensă și eficiență. La un an după intrarea Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial, Rickover a fost transferat la Pearl harbor, unde a ajutat cu repararea instalațiilor electrice de pe unele nave afectate. La finalul conflagrației, acesta a fost mutat pe insula Okinawa unde a condus o instalație de reparații navale.

În anula 1945, Rickover a condus un proiect prin care se dorea obținerea unui sistem de propulsie nucleară pentru distrugătoare. Astfel, acesta a devenit unul dintre primii care au susținut ideea implementării unei asemenea propulsii pe navele americane. Rickover nu a avut, însă, parte de susținerea superiorilor săi la început, motiv pentru care a durat nu mai puțin de 4 ani până când a primit un rol în cadrul Comisiei pentru Energie Atomică.

De aici, odată ce a primit susținerea din partea congresului, Rickover a demarat procesul de construcție a primului submarin nuclear american. Construcția a început în data de 14 iunie, 1952, lansarea oficială având loc în data de 21 ianuarie 1954. Avantajul principal al unui submarin cu propulsie nucleară era faptul că nu existau emisii, iar aceasta din urmă nu consuma aer.

Din luna ianuarie și până în luna mai, submarinul a fost supus unor teste suplimentare și au fost efectuate ultimele modificări. La 10 mai, acesta a părăsit baza navală din New London, Coonecticut, și s-a îndreptat spre Puerto Rico. La sfârșitul călătoriei, Nautilus parcursese nu mai puțin de 2.223 de kilometri sub apă în mai puțin de 90 de ore, stabilind două noi recorduri: cea mai lungă perioadă petrecută sub apă și cea mai mare viteză înregistrată de un submarin.

Călătoria sub calota glaciară

În anul 1957, primul satelit artificial, denumit Sputnik-1, a fost lansat de către sovietici. Văzând acest lucru drept o amenințare la adresa securității naționale, președintele Eisenhower a ordonat efectuarea unui tranzit pe sub calota glaciară de la Polul Nord. În acest fel, americanii ar crea o impresia foarte bună și ar putea reprezenta o amenințare serioasă la adresa URSS-ului, odată cu implementarea rachetelor balistice lansate de pe submarin.

În data de 9 iunie 1958, Nautilus se afla în Seattle, de unde a plecat în aceeași zi, scopul fiind acela de a ajunge pe coasta de est prin strâmtoare Bering. La 19 iunie, însă submarinul a fost forțat să se întoarcă la Pearl Harbor datorită bucăților mari de gheață care amenințau vasul. A doua încercarea a avut loc la 23 iulie, iar de data aceasta, condițiile au fost mult mai bune.

La 3 august, Nautilus a devenit primul vas care a ajuns la Polul Nord geografic, reușind acest lucru cu ajutorul unui sistem de navigație folosit în trecut pe rachete și avioane. Datorită acestuia, Nautilus a putu naviga la latitudini extreme fără a fi nevoie să iasă la suprafață. Gheața, deși nu a întrerupt complet voiajul, a fost și de această dată o problemă. Din câte se pare, cele mai mari probleme au fost înregistrate sub strâmtoarea Bering, acolo unde prima încercare de a traversa a fost sortită eșecului din cauza gheții care ajunge până la 18 metri sub nivelul mării.

A doua încercare a fost un succes, însă comandantul submarinului a fost nevoie să aleagă un traseu diferit. Pe tot parcursul călătoriei, cei de la Washington DC au fost îngrijorați în legătură cu posibilitatea ca nava să-și piardă orientarea în spațiu. Din fericire, nu s-a ajuns la o asemenea situație, iar după 96 de ore și peste 2.900 de kilometri parcurși sub gheață, Nautilus a ieșit la suprafață în apropiere de Groenlanda. De acolo, acesta a continuat să navigheze spre sud, către Washington DC.

În drum spre capitala Statelor Unite, submarinul a fost întâmpinat de un elicopter american, care l-a transportat pe căpitanul vasului la Casa Albă, unde a fost decorat de către Dwight D. Eisenhower. Nautilus era mult mai mare decât celelalte modele existente în perioada respectivă, având o lungime de 96 de metri, un deplasament de 3.180 de tone și putând acomoda chiar 116 oameni. Submarinul a ieșit din uz la data de 3 martie 1980, după mai mult de 25 de ani de activitate. Primul submarin nuclear al lumii a fost expus ulterior în Connecticut în interiorul muzeului dedicat submarinelor, unde poate fi vizitat și în prezent între orele 9:00 și 17:00.