09 iun. 2015 | 14:09

Playfilm – Ex Machina ne arată de ce roboții ne vor distruge pe toți

ENTERTAINMENT
Playfilm - Ex Machina ne arată de ce roboții ne vor distruge pe toți

Inteligența artificială va ajunge să ne omoare pe toți. Cel puțin asta susțin unele dintre cele mai luminate minți ale erei noastre. Ex Machina ne arată cum și de ce s-ar putea ca aceste previziuni să se îndeplinească. 

Numărul de filme SF care abordează tema inteligenței artificiale a crescut considerabil în ultimii câțiva ani. Numai anul acesta am văzut două titluri bazate pe această temă: Chappie (o poveste post-apocaliptică plină de umor) și Avengers: Age of Ultron (unde Ultron nu este altceva decât un robot inteligent).

[related]

Al treilea a fost o surpriză de proporții pentru mine. Cu toate că Ex Machina nu este un film cu buget extraordinar (numai 11 milioane de dolari) și că nu a avut parte de o campanie de promovare foarte agresivă (excepție făcând o campanie pe Tinder prin care realizatorii i-au făcut pe utilizatori să creadă că vorbesc cu o persoană reală), este, probabil, cel mai bun film SF pe care îl poți vedea anul acesta.

Ex Machina este genul de film care nu se bazează pe efecte speciale pentru a te introduce într-o atmosferă SF.

Totul se desfășoară într-o casă deținută de CEO-ul unei companii similară Google. Bineînțeles, există fel de fel de tehnologii bazate pe control vocal și cartele care deschid și închid numai anumite uși, dar întreg decorul ar putea fi reprodus cu ușurință într-o sală de teatru (lucru care mi-ar plăcea mult).

Nathan (Oscar Isaac), CEO-ul menționat mai devreme, organizează o loterie în cadrul companiei prin care îl alege pe Caleb (Domhnal Gleeson), un tânăr programator, pentru a petrece un weekend cu el la casa lui izolată.

În scurt timp aflăm că, de fapt, Caleb nu a venit acolo doar pentru a bea bere cu excentricul Nathan, ci pentru a vedea dacă Ava (Alicia Vikander), o inteligență artificială avansată, poate trece testul Turing.

Încă de la început, atmosfera este apăsătoare, iar divergențele dintre Caleb și Nathan nu întârzie să apară. Cele două personaje sunt puse perfect în antiteză, atât când vine vorba de aspect, cât și de stilul de viață și de valori morale.

Interacțiunile dintre Caleb și Ava, cel puțin în prima parte a filmului, sunt jucăușe și pline de entuziasm, iar Vikander face o treabă extraordinară în rolul Avei, reușind să transmită suficientă emoție și, în același timp, atât de puțină umanitate, încât să te facă să te gândești la toate implicațiile pe care le-ar aduce realizarea unei inteligențe artificiale de acest nivel.

Dileme etice și morale există presărate pe tot parcursul filmului și conflictele puternice arată cât de umane sunt toate personajele, nu numai Caleb și Nathan.

Nu vă așteptați ca Ex Machina să vă bubuie retina și timpanele cu explozii sau efecte speciale exagerate. Filmul este ca o dinamită cu fitil lung, iar finalul, în ciuda faptului că poate fi considerat ușor previzibil, vă va transmite o stare ciudată, dulce-amăruie.

Pe lângă jocul actoricesc, am apreciat foarte mult și scenariul. Toate conceptele tehnice sunt explicate în detaliu și respectă descoperirile științifice din ultimul timp și nu există întrebări care să rămână fără un răspuns logic până la final.

Și, apropo de întrebări care nu rămân fără răspunsuri, trebuie să justific titlul dat acestui review. Da, Ex Machina ne arată de ce inteligența artificială va distruge omenirea. De ce? Răspunsul scurt (și lipsit de spoilere) ar fi: pentru că inteligența artificială este la fel de umană ca și noi.