Nasul artificial care simte când mâncarea se strică

Camerele au dat ochi computerelor, microfoanele le-au dat urechi, ecranele tactile le-au dat percepție tactilă. Acum, o companie din Massachusetts a decis să le dea și miros. 

Compania se numește C2Sense, iar cofondatorul Jan Schonorr spune că scopul e de a crea dispozitive care să simtă când mâncarea se strică. Atunci când un fruct începe să se strice, de exemplu, eliberează etilenă, iar atunci când alte fructe sunt expuse la acest gaz, încep să se strice și să elibereze, la rândul lor, și mai multă substanță. Așadar, vom avea un efect de domino, care va duce la distrugerea fără milă a tuturor fructelor noastre sănătoase.

Ei bine, tehnologia dezvoltată de C2Sense poate detecta etilena, chiar și în cantități pe care nasul uman nu le poate percepe. Într-un fel, poate anticipa când mâncarea începe să se strice, astfel încât să nu o contamineze pe toată.

Majoritatea dintre noi avem deja dispozitive similare, dar ceva mai rudimentare. Ne referim la alarmele pentru monoxid de carbon și detectoarele de fum. Orice mirosim radiază particule care generează reacții chimice în celulele din cavitatea nazală. În funcție de reacție, celulele trimit, apoi, semnale către creier. Dispozitivele funcționează similar, astfel încât particulele specifice generează reacții chimice, care pot schimba curentul electric din dispozitiv, care va porni alarma. Senzorii pentru etilenă există, dar sunt prea scumpi sau lipsiți de acuratețe. Totuși, Schnorr spune că C2Sense e o variantă pe care și-o poate permite cam oricine.

Până la ce vârstă poți să dai de permis în România? Care sunt prevederile Codului Rutier

Andreea Esca, în cea mai bună formă la 52 de ani. Imagini rare cu vedeta în costum de baie în vacanța din Dubai

Secretul acurateții este un material nou, inventat de echipa lui Schnorr. Acesta e folosit drept rezistor într-un circuit electric mic. Pe măsură ce numărul moleculelor de etilenă cresc, conductivitatea se schimbă și curentul electric la fel. Echipa a mai modificat materialul și pentru alte gaze, cum ar fi aminele eliberate de carne sau amoniacul. Așadar, prototipul actual poate detecta patru tipuri diferite de gaze, într-un singur cip.

Schnorr spune că scopul său e să facă cipuri cu senzori wireless, atât de ieftine încât să poată fi încorporate în pungile din alimentare, fără costuri adiționale de luat în seamă. Apoi, clienții le-ar putea scana cu telefoanele, pentru a „gusta” mâncarea înainte de a o cumpăra.