Logitech PowerShell – un instrument de gaming pe iPhone aproape perfect [REVIEW]

Un instrument de gaming autentic, Logitech PowerShell este unul dintre primele controllere de gaming create special pentru iPhone.

Indiferent cât de intuitiv este gaming-ul pe iPhone sau pe orice terminal cu Android folosind un ecran sensibil la atingere, până la această metodă de input am folosit prea mulţi ani gamepad-uri şi joystick-uri ca să ne dezobişnuim uşor. De când aveam şapte ani, îmi aduc aminte de primul joc de Tekken pe PlayStation One şi cât de natural mi s-a părut în acel moment gamepad-ul celor de la Sony. De atunci, am experimentat multe alte controllere şi, cu toate că mouse-ul şi tastatura mă încântă mai mult într-o sesiune de Call Of Duty, am ajuns la concluzia că în 9 din 10 jocuri câteva butoane şi triggere te fac mai eficient.

Pornind de la această premisă şi având în vedere numărul imens de jocuri de calitate pe care le găsim în AppStore, am aşteptat cu entuziasm primele controllere de gaming pentru iDevice-uri. Sincer să fiu, imediat după ce am auzit de deblocarea API-urilor specifice acestor instrumente în iOS 7.0, am fost curios ce vor face cei de la Logitech la acest capitol. Având în vedere că au deja un istoric glorios, cu multe alte periferice pentru iDevice-uri, din primul moment în care am auzit de PowerShell am avut aşteptări foarte mari. Partea bună este că, deşi mai sunt câteva elemente ce pot fi îmbunătăţite, în cea mai mare parte, creaţia celor de la Logitech nu m-a dezamăgit.

Totuși, dacă ar trebui să dau vina pe cineva pentru minusurile pe care le-am experimentat, mi se pare că dezvoltatorii de jocuri de iOS se află într-o perioadă de învăţare, când vine vorba de controllere. Din acest motiv, va mai trece ceva vreme până când vom avea o experienţă de gaming fluidă oferită de majoritatea jocurilor compatibile. Între timp, va mai creşte şi lista de jocuri compatibile.

Funcţii şi design

Logitech PowerShell este un controller de gaming destul de compact pentru iPhone 5, iPhone 5S şi a cincea generaţie de iPod Touch. Cu alte cuvinte, nu îl puteţi folosi în tandem cu un iPhone 4 sau 4S, un iPad de orice fel, nici chiar cu mai recentul iPhone 5C.

PowerShell 200 x 63 x 21 milimetri şi 120 de grame – din experienţa mea, dimensiunile sunt perfecte pentru a recrea, de exemplu, experienţa utilizării unui PSP sau PS Vita. Nu este foarte subţire, este în schimb suficient de gros încât să-ţi dea un sentiment de confort şi trăinicie în momentul în care îl foloseşti pentru perioade extinse de timp. Nu l-am dat de pământ, dar nu l-am simţit nici o secundă firav, iar impresia este că ar rezista destul de bine la căzături, chiar mai mult decât atât, v-ar proteja şi iPhone-ul ascuns în interior.

Are un D-Pad direcţional pe o parte, patru butoane X, Y, A, B pe partea opusă şi două triggere pe partea din spate a controller-ului. Un buton suplimentar din partea dreaptă a controller-ului este marcat cu simbolul universal pentru pauză ( II ). Acesta din urmă vă întrerupe orice joc compatibil şi vă afişează meniul de pauză aferent. Undeva în partea din dreapta jos a dispozitivului, veţi vedea o gaură discretă menită să fie folosită pentru cablul de la căşti, dacă vă place să vă jucaţi cu căştile în urechi. Prin două orificii discret poziţionate pe marginea dreapta a Logitech PowerShell, este direcţionat sunetul din difuzoarele telefonului, astfel încât puteţi chiar şi răspunde la un apel cu iPhone-ul în carcasă.

În momentul în care introduceţi smartphone-ul în controller, datorită portului Lightning un pic flexibil, veți fi plăcut impresionați să vedeți cât de fix stă iPhone-ul în locaşul predefinit. La acest capitol, luând în calcul precizia execuţiei carcasei, ați fi tentați să comparați Logitech PowerShell-ul cu un periferic Apple. Pare pur şi simplu o extensie a terminalului, iar asta e cel mai important. Datorită faptului că este atât de fix, în colţul din stânga sus, un mic switch poate fi apăsat şi trimite instant comanda la butonul de power al telefonului, făcând o treabă foarte bună în a-l bloca şi debloca. Deşi îmbracă întregul aparat foarte bine, nu trebuie neglijat un mic spaţiu în carcasă pe marginea inferioară care vă oferă în permanenţă acces la butoanele de ajustare a volumului sau de trecere a aparatului în mod silenţios.

Cuvântul „Power” din PowerShell face referire la abilitatea acestui gadget de a vă încărca telefonul. Undeva în carcasă, ascunde o baterie de 1500 miliamperi pe care, printr-un switch de pe lateral, puteţi începe consumarea ei. Având în vedere că un iPhone 5 are o baterie de 1440mAh şi un iPhone 5S una de 1570mAh, puteţi practic să vă duceţi telefonul la 100% atunci când aţi rămas fără energie.

Performanţă

Dacă ar fi să-l reduc la funcţia de bază, Logitech PowerShell este un gamepad care îţi transformă iPhone-ul într-o consolă portabilă ce oferă o experienţă similară cu un PSP. Deşi lipseşte un stick analogic din configuraţie şi ar fi fost un adaos interesant, trigerele, D-Pad-ul şi cele patru butoane funcţionale fac o treabă foarte bună în a compensa acel minus. Ca utilizare, construcţia butoanelor şi sunetul pe care îl fac la apăsare, cumulate cu textura întregului aparat, se reflectă într-un pachet perfect pentru o utilizare intensă. Nu-ţi alunecă şi nu-ţi transpiră mâinile pe el. Izolează foarte bine temperatura destul de ridicată a iPhone-ului după o sesiune extinsă de gaming.

Din păcate, întreaga sa utilitate, din acest moment, depinde de dezvoltatorii de jocuri. Aceştia pot face unele dintre cele mai interesante jocuri de pe platformă să fie compatibile cu Logitech PowerShell Controller. Ca urmare, în cazul în care nu era evident, nu orice joc poate fi rulat în tandem cu acest dispozitiv. O listă este actualizată în permanenţă pe site-ul celor de la Logitech ce poate fi accesată de aici.

În încercarea de a surprinde modul de lucru al controllerului în cât mai multe genuri de jocuri, pentru experimente am folosit GTA San Andreas, Overkill 2, Real Boxing, Asphalt 8: Airborne, Sky Gamblers: Storm Raiders şi Lili. Deşi mi-aş dori să spun că experienţa utilizării gadgetului Logitech oferită de fiecare joc în parte a fost similară, lucrurile nu sunt deloc aşa. În plus, nu-mi dau seama dacă în unele jocuri suportul pentru controller va mai fi finisat pe viitor sau ceea ce vedem acum va rămâne bătut în cuie.

Experiența în jocuri

Voi încerca să enumăr câteva particularităţi din fiecare joc, dar merită să aveţi în vedere că aproape niciodată nu veţi şti ce fac butoanele de pe PowerShell decât după câteva experimente, în instanţe diferite.

Real Boxing oferă una dintre cele mai bune experienţe şi clasific acest titlu ca fiind cel mai bun mod de a vă lăuda noua jucărie în faţa prietenilor. Funcţiile tuturor butoanelor sunt explicate în momentul în care intraţi în joc şi nu veţi avea nici o problemă în a fi mult mai eficient într-un joc de box decât prin intermediul controalelor de pe touchscreen.

Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre Lili. În jocul de aventură, partea de mişcare se realizează folosind DPad-ul, în schimb, partea de interacţiune cu mediul are loc doar cu degetul pe ecran.

În Sky Gamblers Storm Raiders, am fost foarte plăcut impresionat, dar numai după ce am schimbat modul de control din meniu în  Casual Control Pad. Din acel moment, foloseam DPad-ul pentru mişcarea avionului în sus, jos, stânga dreapta, în timp ce acceleraţia şi frâna le aveam pe Y şi A. Partea de împuşcat o realizam triggere, iar sentimentul oferit a fost foarte natural.

În GTA San Andreas, experienţa a fost una foarte similară cu cea trăită pe un PlayStation, cu singurul minus că, în câteva instanţe, când mă deplasam pe jos în joc, am fost nevoit să ajustez camera cu degetul pe ecran. În rest, nu am nimic de reproşat.

Asphalt 8 este o altă experienţă care intră la categoria ,,aşa da”. În general, sunt convins că un astfel de controller este ideal pentru jocurile de maşini, mai ales în cazul celor arcade, precum seria Asphalt.

Ultimul joc din listă este shooterul arcade Overkill 2. În această instanţă, vor avea de câştigat cei care s-au obişnuit pe Xbox sau PlayStation să pună ţinta cu un DPad sau stick analogic în jocuri precum Battlefield sau Call Of Duty. Experienţa de control este foarte bună, iar pentru a vă obişnui cu poziţionarea ţintei aveţi posibilitatea să ajustaţi sensibilitatea DPad-ului, o setare binevenită.

Concluzie

Logitech PowerShell Controller intră în prima generaţie de controllere pentru iPhone. Chiar şi în această instanţă, însă, cei de la Logitech au făcut o treabă foarte bună.

Este adevărat că mi-aş fi dorit ca experienţa oferită să fie oarecum constantă de la un joc la altul, dar asta depinde mai mult de dezvoltatori decât de producătorul controller-ului. Cum era de aşteptat, în jocuri cu maşini şi simulatoare de avioane, veţi fi incredibil de încântaţi de achiziţie. În jocurile de aventură, în care trebuie să mişcaţi un personaj într-un mediu 3D, sunt câteva contexte în care un stick analogic v-ar fi făcut viaţa mai uşoară.

Preţul de 450 de lei nu este deloc mic, în schimb, cele câteva soluţii similare au preţuri apropiate şi nu oferă bateria de 1500 mAh ascunsă în PowerShell. În altă ordine de idei, nici un gamepad bun pentru PS3 sau Xbox 360 nu este foarte ieftin, iar această soluţie de la Logitech poate fi fără probleme clasificată ca fiind un gamepad bun. În definitiv, este un accesoriu pentru jucătorii pasionaţi care vor să profite în condiţii optime de puterea de procesare din ce în ce mai mare ascunsă într-un iPhone. Dacă vă aflaţi printre ei, vă recomand să faceţi această achiziţie şi să fiţi optimişti că numărul titlurilor compatibile va creşte exponenţial în următoarele luni.

Din secunda în care aţi luat controller-ul în mână şi aţi jucat un meci de box în Real Boxing sau aţi făcut o cursă în Asphalt 8, va fi o revelaţie să nu mai staţi cu degetele pe ecran şi să vă bucuraţi de detaliile grafice în toată splendoarea lor. Nu se pretează la toate jocurile şi nici nu cred că ar trebui. Precizia pe care o obţineţi într-un joc precum Angry Birds cu degetul pe ecran nu poate fi reconstituită de nici un controller. În 90% din jocuri, însă, un controller vă face viaţa mai uşoară. Apple a ştiut acest lucru când a dat drumul la API-urile pentru controllere şi Logitech a reușit să profite de suportul pentru astfel de dispozitive introdus odată cu iOS 7.