Cum au reusit email-ul, SIRI si Google sa ne faca mai eficienti?
Intr-una din multele zile petrecute online, pentru un moment, am inceput sa-mi dau seama cat de mult ne-a influentat internetul modul in care gandim o problema, dar mai ales, modul in care ne formulam gandurile. Poate suna a cliseu. In definitiv, din acelasi motiv un studiu confirma aproape lunar aceeasi afirmatie. Cum ne-a schimbat internetul? Cum ne-a influentat tehnologia? Nu cumva vorbim cu prietenii mai putin in lumea reala si mai mult in mediul virtual?
Pornind de la premisa, de multe ori gresita, ca accesul la internet, in particular, si la informatie, in general, ne influenteaza intr-un mod pozitiv, am incercat sa fac o analiza. Am vrut sa-mi dau seama daca intr-adevar modul in care interactionam cu un computer, cu un aparat sau cu un alt om prin intermediul unui gadget ne transforma in persoane mai eficiente. In acelasi timp, am vrut sa vad ce s-a pierdut intre timp.
Emailul
Ideea de posta electronica a plecat in urma cu cativa ani de la cuvintele din titlu. Posibilitatea de a trimite o scrisoare, extrem de rapid, prin intermediul internetului a fost si continua sa fie o revolutie. Din pacate, intre timp s-a pierdut ceva. Imi aduc aminte, din scoala generala cel mai probabil, momentul in care trebuia sa scriem scrisori de diferite genuri, oficiale sau mai putin oficiale. Intreaga activitate implica o eticheta, niste reguli, un format daca vreti. Implica un respect care se transmitea prin formulari, prin cuvintele alese cu grija si prin atentia alocata regulilor gramaticale. O parte din aceste elemente s-au transpus in ideea de email, cele mai multe insa nu. As da vina, in parte, pe stilul aglomerat de viata pe care-l traim si care nu ne mai permite ,,confortul formalitatilor de alta data”. In realitate, motivele sunt mult mai multe. Voi incerca insa sa disec cateva dintre ele.
Emailurile lungi sunt infernale, aproape de fiecare data. In momentul in care trimiti cuiva un email si astepti sa-l citeasca, pretinzi ca destinatarul sa-ti aloce o parte din timpul sau. Constientizand acest lucru, iti dai seama ca in momentul in care folosesti mai multe cuvinte decat este necesar pentru a exprima un mesaj, sau pentru a formula o cerere, indirect pretinzi ca timpul persoanei de la capatul celalalt al firului nu este important. Este adevarat, in practica vorbim de cateva secunde, eventual cateva minute. Extrapoland insa si daca avem in vedere numarul de emailuri pe care-l primim si il trimitem zilnic, acele minute se aduna.
Aici deja apare un conflict. Intr-o scrisoare clasica, pe hartie, incercarea de a combina tactul si eficienta cu elemente de politete era posibil. Intr-un email insa, politeturile mananca timp, iar multi dintre noi le trecem cu vederea si cu siguranta nu le dam mai departe. Desi acest lucru a devenit normal, am explicat de ce in alineatul anterior, oamenii obisnuiti cu politeturi ajung automat sa asocieze lipsa lor cu o lipsa de respect. Practic, oamenii mai in varsta sau cei care folosesc emailul doar ocazional ajung sa citeasca printre randurile unui email obisnuit un ton sau o atitudine care nu este acolo. De partea cealalta a baricadei insa, cu totii stim ca este extrem de dificil sa deslusesti tonul dialogului dintr-un email si aproape de fiecare data nici nu merita sa incerci.
Ganditi-va de exemplu la o situatie in care scrieti un email unei persoane pe care nu ati mai intalnit-o niciodata si nici macar nu stiti ce varsta are. In acel moment, incercand sa fiti respectuos, va simtit ineficient si pe buna dreptate. Simtiti cum pierdeti timpul gandindu-va la formulari si la cuvinte in plus doar pentru a incerca sa reproduceti in text o atitudine de respect.
Privind la rece, emailurile lungi sunt pagube colaterale ale tuturor celorlalte forme de comunicare moderna pe care le avem in viata noastra tehnologizata. Twitter inca are o limita de 140 de caractere. SMS-urile sunt fizic mai dificil de redactat din cauza tastaturilor de diverse feluri si dimensiuni de pe telefoane. Actul fizic de comunicare folosind dialogul verbal, intamplator a devenit o forma lenta de transmitere a unui mesaj. Din acest motiv au ajuns sa se strecoare in viata de zi cu zi elemente precum LOL, OMG sau ROTFL. Chiar daca, pe buna dreptate, astfel de abrevieri nu au ce cauta in nici un dialog, din perspectiva celor care le folosesc ele incearca sa sintetizeze o atitudine de hiper eficienta. Cea mai recenta abreviere pe care am descoperit-o este TL;DR – too long; don’t read. Aceasta formulare mi se pare incredibila. Din super eficienta, folosesti cateva litere pentru a sintetiza tot ce am scris mai sus. Prin afirmatia ,,e prea lung ca sa merita citit” transmiti atat lipsa de eficienta a celui cu care comunici, sau al carui mesaj l-ai citit, cat si faptul ca timpul tau este prea pretios.
Acelasi trend descris mai sus se aplica si comunicarii cu SIRI. Daca vrei sa pui o intrebare foarte lunga lui SIRI, nu o intelege deoarece, in termeni tehnici, a pierdut firul. SIRI, ca un arhetip pentru valul de asistenti virtuali cu care vom ajunge sa interactionam intr-un an sau doi, propovaduieste acelasi lucru, eficienta. Daca avem noroc, o va face si in frumosul grai romanesc, ca Ioana din GPS.
Am incercat foarte mult sa testez limitele lui SIRI, initial din amuzament, ulterior din curiozitate. Faptul ca nu poti sa-i formulezi fraze complicate pe care sa te astepti sa le interpreteze si sa-ti dea un raspuns se traduce printr-un singur lucru. SIRI are niste asteptari de la tine. Modul in care este construita, desi devine dupa scurt timp evident ca este definita prin limitari, exprima foarte multe lucruri. SIRI impune un flux al gandurilor in momentul in care formulezi o intrebare. Un lucru este insa extrem de interesant. Limitarile nu se reflecta in faptul ca SIRI nu poate sa faca lucruri complicate, ci mai degraba in faptul ca tu ca interlocutor trebuie sa spui simplu, clar si la obiect ce vrei.
Prin refuzurile sau intrebarile suplimentare pe care ti le pune SIRI, inveti sa te limitezi sau mai degraba inveti cum trebuie sa formulezi o cerere suficient de eficient incat sa obtii rezultatul dorit. Dupa un timp de utilizare se creeaza parca un ciclu de feedback care te invata sa fii mai coerent in exprimarea gandurilor. Trecand peste limitarile lucrurilor la care iti poate raspunde, care in timp cu siguranta vor disparea, SIRI realizeaza un lucru spectaculos. Invatand sa vorbim cu SIRI, invatam mult mai bine cum sa formulam idei in cuvinte si cum sa legam acele cuvinte pentru ca mesajul sa aiba o marja de eroare cat mai mica. In final nu facem decat sa micsoram semnificativ diferenta dintre gand sau intentie si afirmatie, o aptitudine din care nu avem decat de castigat.
Am citit in multe locuri ca SIRI, odata cu trecerea timpului, invata sa te asculte. Se adapteaza stilului tau de a vorbi si reuseste sa te inteleaga mult mai bine. Astfel, desi la prima vedere asimilam culura ,,robotilor”, in realitate ajutam la dezvoltarea unei intelegeri mult mai avansate a fluxului de ganduri umane. Practic, ajutam la dezvoltarea inteligentei artificiale si in acelasi timp sporim eficienta interactiunilor ulterioare cu un asistent virtual precum SIRI.
Desi universul Google tinde sa fie un amalgam de servicii, produse si idei, ma voi referi aici exclusiv la cautarea pe Google. Primul lor serviciu, Google Search, este cel mai popular motor de cautare pe buna dreptate. Cu toate acestea, multi considera cautarea pe Google o arta. Partial din cauza faptului ca de multe ori li se intampla sa nu gaseasca ceea ce cauta din prima incercare.
Voi nega insa faptul ca nu oricine poate cauta pe Google, si voi atrage atentia asupra faptului ca Google, ca si SIRI, intr-o forma complet diferita, iti ofera un feedback. Daca la prima cautare pe Google nu obtii ceea ce cauti, o simpla privire aruncata peste rezultate te va ajuta sa-ti dai seama daca ai nevoie de un filtru suplimentar aplicat peste rezultate, de un cuvant in plus atasat termenilor cautati, sau de un cuvant in minus. Astfel, din doua sau trei incercari ajungi sa-ti dai seama care este cautare perfecta, ce combinatie de termeni trebuie sa introduci in casuta magica de cautare pentru a obtine rezultatul mult dorit.
Desi nu promoveaza aceeasi logica in exprimare precum SIRI, Google ne invata un lucru important. Secretul este in termenii cautati, intr-o insiruire de cuvinte care, daca sunt alese cum trebuie, ne ajuta sa fim mai eficienti.
Mergem in directia care trebuie?
Parerea mea e ca nu exista un raspuns simplu la aceasta intrebare. Personal cred ca trecem printr-o perioada de evolutie, exact cum ar trebui sa se intample. Din pacate, schimbarea vine cu sacrificii. Ca odata cu trecerea timpului am renuntat la politeturi in scrisori, ca metaforele nu-si vor mai gasi loc decat in poezii pentru ca SIRI nu le intelege sau ca abrevierile dubioase vor continua sa te zgarie pe urechi intr-un dialog, toate sunt realitati. As fi preferat poate ca tranzitia sa nu fie atat de brusca, din pacate, in secolul vitezei eficienta este pe primul loc.