Câinii ne seamănă mai mult decât credeam: pot distinge cuvinte și intonații datorită acelorași regiuni cerebrale
Dacă ai un cățel acasă, fără îndoială, porți infinite conversații cu el. Data viitoare când faci asta, să ai în minte faptul că s-ar putea să înțeleagă mai mult decât ai crede.
Cercetătorii din Ungaria au realizat un studiu în care arată modul în care câinii au capacitatea de a distinge cuvintele și intonațiile datorită acelorași regiuni ale creierului ca și oamenii. Creierul canin este atent simultan atât la ceea ce spun oamenii, cât și la felul în care o spun, explică cercetătorii de la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, potrivit Science Alert.
Patrupezii canini, ca și oamenii, utilizează emisfera stângă a creierului pentru a interpreta cuvintele și regiuni ale emisferei drepte pentru a analiza intonația. De asemenea, un alt aspect interesant e faptul că centrul plăcerii din creierul lor este activat numai atunci când cuvintele amabile și de laudă se asociază cu intonația corectă. Acest lucru indică faptul că mecanismele neuronale care permit prelucrarea cuvintelor au evoluat mult mai devreme decât se estimase, spun experții, citați de Agerpres.
Studiul oamenilor de știință de la Budapesta mai arată că, dacă un mediu social este bogat în cuvinte, cum este cazul familiilor cu câini, există posibilitatea să se dezvolte și în creierul animalelor reprezentări ale sensului cuvintelor, chiar dacă acestea sunt incapabile să vorbească.
„Creierul uman analizează separat cuvintele auzite și felul în care sunt rostite, integrând cele două tipuri de informații pentru a ajunge la un sens”, explică Attila Andics de la Departamentul de Etologie al universității. „Concluziile noastre sugerează că într-un mod similar funcționează și creierul câinilor”, iar această descoperire poate ajuta la îmbunătățirea modului în care oamenii relaționează cu animalele lor de casă.
În cadrul studiului, cercetătorii au dresat 13 câini să stea nemișcați în timp ce le era scanat creierul, cu scopul de a le măsura activitatea cerebrală când își ascultau stăpânii vorbind. Au observat că animalele activau o zonă a emisferei drepte a creierului pentru a distinge o intonație care trăda amabilitate și una lipsită de accente plăcute. Același centru cerebral prelucrează sunete care trezesc emoții, dar care nu sunt cuvinte, dar aceste lucru era deja cunoscut.
Aceeași zonă a creierului uman joacă un rol similar, sugerând faptul că mecanismele de interpretare a intonațiilor nu sunt specifice cuvântului. Specialiștii spun că ceea ce face „cuvintele să aparțină doar sferei umane nu este o capacitate neuronală deosebită, ci creativitatea noastră pentru a le folosi”.