Antropocenul: avem un impact atât de mare asupra Pământului, încât ar trebui să declarăm o nouă eră geologică

Impactul oamenilor asupra Terrei a fost atât de mare, încât oamenii de știință spun că putem să considerăm că am intrat într-o nouă eră: Antropocenul.

Începutul noii ere ar trebui stabilit pe undeva la 1950, spun experții, și a fost definită de elementele radioactive dispersate pe planetă de testele bombelor nucleare. Printre semnale se numără și alte elemente, precum poluarea cu plastic, reziduurile centralelor energetice, betonul și chiar oasele lăsate în urmă de proliferarea găinilor domestice-ar trebui luate în considerare.

Epoca actuală, Holocenul, este perioadă de climat stabil din ultimii 12.000 de ani de la ultima glaciațiune, în care s-a dezvoltat civilizația umană. Accelerarea uimitoare care a demarat la mijlocul secolului XX cu emisiile de dioxid de carbon și creșterea nivelului mărilor, dispariția în masă a anumitor specii de animale și modificarea pământurilor prin despădurire și dezvoltare marchează sfârșitul acestei ere geologice, explică experții. Pământul este atât de profund transformat, încât Holocenul trebuie să facă loc Antropocenului, scriu cei de la The Guardian.

„Semnificația Antropocenului  este că stabilește o traiectorie diferită pentru sistemul Pământului, din care facem, desigur, parte”, spune profesorul Jan Zalasiewicz, geolog la Universitatea din Leicester și președintele Grupului de Lucru pentru Antropocen, care și-a început activitatea în 2009. „Dacă recomandarea este acceptată, înseamnă că Antropocenul a început cu puțin înainte să mă nasc. Am trăit cea mai mare parte a vieții noastre în ceva numit Antropocen și tocmai realizăm dimensiunea și permanență schimbarii”, a mai spus acesta.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Pentru a defini o nouă eră geologică, trebuie găsit un semnal global, care să fie încorporat în raporturile geologice viitoare. De exemplu, extincția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani, la sfârșitul erei Cretacice, energia colosală a impactului a făcut să se evapore substanțe bogate în sulf, lucru cu consecințe îngrozitoare: o schimbare globală a conținutului gazelor atmosferice, însoțită de o scădere a temperaturii, ploi acide (conținând mai ales acid sulfuric) și incendii extinse pe toată planeta.

În cazul Antropocenului, oamenii de știință spun că cel mai bun candidat e reprezentat de elementele radioactive provenite de la testele bombelor nucleare, alături de poluare, niveluri înalte de nitrogen și fosfat, derivate de la fertilizatorii artificiali și lista poate continua. Dintre cei 35 de membri ai Grupului de Lucru pentru Antropocen, 30 au votat pentru declararea oficială a Antropocenului, trei au fost contra, iar doi neutri. În continuare, grupul va petrece următorii doi, trei ani analizând care dintre semnale sunt cele mai puternice. De asemenea, trebuie să stabilească un loc care să definească startul Antropocenului.

Lucrurile nu sunt atât de sumbre din perspectiva tuturora. Unii oameni de știință de ştiinţă au o viziune a unui Antropocen „bun” – productiv, stabil, capabil să ne asigure tuturor supravieţuirea la un nivel confortabil. Doi dintre aceşti pionieri ai noii perspective, britanicii Timothy Lenton (Universitatea Exeter) şi Andrew Watson (Universitatea East Anglia), autorii unei cărţi numite Revoluţiile care au creat Pământul, susţin că, în trecutul planetei, marile tranziţii de la un mod la altul de funcţionare a mecanismelor planetare au fost asociate întotdeauna cu modificări drastice ale cantităţii de energie disponibilă pentru biosferă, scriu cei de la Descoperă.

De exemplu, creşterea nivelului de oxigen din atmosferă, în două momente diferite din istoria Terrei – acum 2,4 miliarde de ani şi acum 600 milioane de ani – au dus la schimbări majore în biosferă: apariţia celulelor complexe, în primul caz, şi a animalelor mari, în al doilea. În ambele cazuri, sporirea cantităţii de oxigen, implicat major în procesele energetice din lumea vie, a dus la modificarea dramatică a vieţii pe Terra.