Americanii aveau în plan un atac cibernetic imens împotriva Iran
Poate vă mai amintiți de Stuxnet, considerată prima super-armă cibernetică din lume. Virusul a fost construit cu scopul de a ataca centrala nucleară iraniană de la Busehr, de a prelua controlul circuitelor din interiorul acesteia şi de a cauza pagube materiale. Totuși, se pare că „viermele” era parte dintr-un atac cibernetic mult mai amplu.
Planul avea numele de cod Nitro Zeus și a fost creat pentru eventualitatea în care eforturile diplomatice de a opri demersurile nucleare are iranienilor, potrivit unui articol publicat de The New York Times. Programul ar fi implicat mii de oameni, zeci de milioane de dolari și sabotarea rețelelor de computere iraniene. De asemenea, americanii aveau în plan și utilizarea unui vierme similar Stuxnet pentru a distruge sistemele de computere de la centrala nucleară Fordo, considerată una dintre cele mai dificile ținte, notează Ars Technica.
Toate aceste informații au fost dezvăluite în cadrul documentarului Zero Days, care descrie modul în care conflictul dintre americani și iranieni a evoluat. Filmul va fi prezentat astăzi la Festivalul de Film din Berlin și a fost regizat de Alex Gibney. Acesta a avut sub tutelă producții precum Taxi to the Dark Side, care a fost onorată cu un Oscar și We Steal Secrets: The Story of WikiLeaks.
Gibney și echipa sa de investigații, condusă de Javier Botero, a intervievat actualii și foștii participanți în programul în cauză. Aceștia au oferit detalii legate de eforturile de a „infecta” rețelele de computere iraniene, pentru a monitoriza activitatea țării și pentru a-i ataca infrastructura, în cazul în care Obama ar fi ordonat acest lucru. „Programul a fost imens și foarte complex. Înainte de a fi dezvoltat, SUA nu a avut niciodată un plan de atac cibernetic și kinetic la o asemenea scară”, a povestit unul dintre participanți.
Nitro Zeus își are rădăcinile în perioada lui Bush, dar a atins un nou nivel în 2009 și 2010, când Obama i-a cerut generalului John R. Allen de la US Central Command, să dezvolte un plan militar detaliat în cazul în care diplomația ar fi eșuat. Tensiunile au fost extraordinare, iar americanii se temeau că iranienii dezvoltă arme nucleare cărora nu le vor putea face față. A fost o perioadă foarte tensionată și în ceea ce privește relațiile cu Israel, dată fiind posibila implicare în asasinarea oamenilor de știință iranieni.
Potrivit altor două publicații care au avut acces la documentar, Zero Days pretinde că, în majoritatea timpului în care Stuxnet a operat, dezvoltatorii săi l-au programat să infecteze doar un număr mic de computere iraniene, pentru ca lumea exterioară să nu știe despre ce e vorba. În jurul lui 2009, Stuxnet a început să infecteze ținte nedorite, ajungând să compromită secretul întregii operațiuni. După cum scriau cei de la Ars Technica în 2013, descoperirea unei versiuni a Stuxnet a arătat că virusul fusese dezvoltat din 2005.
Ralph Langer, unul dintre primii experți în securitate care a determinat că Stuxnet e o armă cibernetică ce are ca țintă programul nuclear al Iran a spus, pe de altă parte, că nu există nicio dovadă că extinderea versiunii agresive a virusului în 2009 a fost neintenționată.