Playfilm – Star Wars: Forța s-a trezit, mai întunecată și mai impresionantă decât o știai

M-am numărat printre norocoșii care au avut ocazia de a vedea Star Wars: The Force Awakens în avanpremieră, la IMAX, AFI Palace Cotroceni. Iar „norocoși” e un cuvânt modest.

Dacă ești fan Star Wars (deși îmi este destul de greu să concep că există oameni care nu intră în această categorie), trebuie să mergi să îl vezi. Chiar și cei mai aprigi critici îl consideră un triumf. Desigur, unul care te va face să treci prin zeci de stări și care se va juca puțin cu emoțiile tale, pe această cale.

Pot spune că Star Wars e acel tip de film despre care, cumva, ți-e teamă să vorbești, tocmai pentru că sunt prea multe de spus. În plus, dacă ești ca mine, e o șansă ca atunci când ceva te lasă fără respirație, să ai o oarecare reticență în a încerca să îl descrii, în principiu din cauza senzației pregnante că nu vei putea cuprinde în cuvinte trăirile pe care le-ai avut.

Cele două ingrediente care curăță rapid chiar și cea mai îngălbenită cadă. Soluția naturală care o face să arate albă, ca nouă 

Noile reguli pentru vânzarea mașinilor second-hand valabile de la 1 decembrie. Precizările făcute de RAR

Este exact sentimentul pe care îl am în raport cu Star Wars. Ar putea contribui la asta și faptul că abia l-am văzut, așa că sunt încă sub vraja lui, dar pot garanta un lucru, chiar și cu acest mix de sentimente care mă traversează: merită toți banii și merită o înțepeneală de două ore în scaun. S-ar putea să uiți să și respiri, pe alocuri. Pentru a nu-ți ruina în niciun fel experiența incredibilă, îmi iau angajamentul că această recenzie nu va conține spoilere. Așadar, poți citi în continuare liniștit.

Recenzie – Star Wars: The Force Awakens

Acțiunea e plasată la 30 de ani în viitor față de The Return of the Jedi. Imperiul a fost înlocuit de Ordinul Întâi, care îți va aduce cumva aminte de dictatura nazistă. E o scenă anume care te va duce cu gândul la discursul de la Nuremberg al lui Hitler, din 1934. De asemenea, Luke Skywalker nu e de găsit, și, mai mult decât atât, e văzut ca un inamic care a distrus Imperiul, iar Alianța Rebelă a fost înlocuită de Rezistență. După cum ai văzut și în trailere, avem și câțiva eroi noi, dintre care cei mai remarcabili sunt Rey și Finn.

Personal, Rey m-a făcut să mă gândesc la Leia în tinerețe (care, apropo, nu mai e prințesă, ci general). Mi-am imaginat-o ca pe un soi de alter-ego al acesteia, având același curaj uneori înfricoșător și același spirit de lider. De asemenea, am senzația că personajul e inspirat într-o oarecare măsură de Katniss Everdeen, atât fizic, cât și comportamental. Finn e un stormtrooper care hotărăște să se elibereze de sub tirania Noului Ordin și să se alăture Luminii.

E destul de evident că Rey este protagonista acestei pelicule, iar Daisy Ridley pare să fi fost cumva menită să joace rolul acesta. Ea și Finn (John Boyega) alcătuiesc un potențial cuplu tare simpatic, iar secvențele amuzante cu ei o să aducă acea galaxie foarte, foarte îndepărtată mai aproape de tine. Pe lângă scenele dramatice, care e posibil să îți smulgă o lacrimă (sau vreo câteva zeci, în cazul meu), ai parte și de umorul ușor cinic care pare să definească generațiile actuale. În apropierea punctului culminant, personajele vor arunca o glumă simpatică, care îți va smulge un zâmbet fugar, apoi se vor întoarce la lupta pe viață și pe moarte, care te va face să te ții bine de scaun. Totul într-o fracțiune de secundă.

Am avut, într-un fel, senzația că seria Star Wars a crescut odată cu mine. Cel mai probabil, e fix invers, pentru că nici nu eram născută când s-au lansat primele filme. Și totuși, au fost printre primele care mi-au marcat copilăria și care m-au făcut să fiu fascinată de tot ce înseamnă SF de calitate. În această idee, copilul din mine nu a știut dacă ar trebui să aplaude, să plângă sau să înceapă să danseze când Han Solo (Harrison Ford)  și Chewie și-au făcut apariția. Valabil și pentru momentul apariției „generalului” Leia, jucată tot de Carrie Fisher. Au mai fost și alte secvențe asemănătoare, dar am promis că nu dau spoilere.

Dacă tot am vorbit de Han Solo, vei observa și în cazul său niște schimbări în bine. Desigur, nu se pune chiar problema de crescut concomitent cu franciza, ci mai degrabă de o maturizare a gândirii. Deși e în continuare haios și nu pare să ia lucrurile foarte în serios, acest Han Solo are și aerul unui bătrânel înțelept.

În ceea ce-l privește pe Kylo Ren (Adam Driver), vei avea de-a face cu un antierou pe care o să îl detești, o să îl compătimești, apoi o să simți nevoia să îi dai o îmbrățisare și să îl plesnești. Uneori alternativ, alteori toate deodată. Eu am văzut în el exact tipul antieroului care te face să crezi în el și în șansa lui de a reveni pe calea cea dreaptă (în acest caz, pe cea a luminii).

Dacă o va face sau nu, din nou, nu voi divulga, dar cred că băiatul merită puțin credit. Poate că nu e chiar un monstru invadat cu totul de întuneric, ci un biet rătăcit care suferă de un complex de inferioritate și de teama că nu va fi niciodată la fel de înfricoșător precum Darth Vader. Un alt personaj pe care l-am îndrăgit în mod special e droidul BB-8, care m-a făcut să îmi doresc să îl îmbrățișez. E o șansă să îmi fi întins și brațele la un moment dat, dar asta nu e chiar ceva condamnabil. Cei care au mai văzut filme la IMAX trebuie să știe că există riscuri să te ia valul uneori și să uiți că ești un simplu spectator.

Să nu uităm de Maz Kanata (vocea aparținându-i Lupitei Nyong’o), care mi-a adus aminte de drăgălașul Yoda prin înțelepciune și cuvinte puține, dar inteligente. În cazul ei, topica frazelor e cea uzuală, dar asta nu o face mai puțin adorabilă.

Încă ceva ce am apreciat enorm a fost faptul că filmul are în continuare aceeași vibrație pe care o are creația originală a lui George Lucas. Totuși, J.J. Abrams a reușit să îl individualizeze, fără să ruineze vreun pic din farmecul inițial. Așa cum a scris și Robbie Collin de la The Telegraph, mult mai bine decât aș fi reușit eu să o exprim: „Nu vă temeți, fani Star Wars: J.J. Abrams a făcut continuarea la care visați”. Parodia de mai jos cred că nu e întâmplător făcută după hitul lui Adele. Fără îndoială, The Force Awakens e o lovitură a lui Abrams și nu prea are rivali la titlul de „filmul anului”, deși 2015 a fost un an excelent pentru cinematografie.

Filmul „Star Wars: Trezirea Forţei” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 18 decembrie 2015, în format 3D (în variantă subtitrată, precum și dublată), IMAX 3D şi 4DX (în varianta subtitrată).