20 ian. 2015 | 15:51

De ce nu voi investi niciodată într-un smartwatch scump. Mărturia unui nostalgic

FEATURE
De ce nu voi investi niciodată într-un smartwatch scump. Mărturia unui nostalgic

Smartwatch” este cuvântul anului 2015. Toți giganții tehnologiei se îngrămădesc să lanseze ceasuri inteligente de forme și funcționalități diferite. Sunt uimitoare, dar eu nu am de gând să-mi cumpăr unul.

În timp ce scriu acest material, la încheietura mâinii mele stă, strâns legat, un smartwatch LG G Watch R. Vibrează din când în când, ca să mă anunțe de mesajele de pe Facebook, de emailuri sau de SMS-uri și apeluri. Îmi place asta la nebunie.

Smartwatch-ul de la încheietura mea arată extraordinar. Cadranul rotund și robustețea lui contrastează perfect cu display-ul luminos OLED și cu watchface-ul care poate trece de la sobru la jucăuș prin câteva atingeri. Îmi place asta la nebunie.

LG G Watch R mă lasă să schimb melodiile pe care le ascult în căști, fără să trebuiască să-mi scot smartphone-ul din buzunar de fiecare dată când vreau să trec de la Chance The Rapper la Portugal. The Man, și îmi numără pașii și pulsul, ca să mă motiveze să mă mențin în formă. Îmi place asta la nebunie.

Totuși, diseară va trebui să-l dau jos de la încheietură ca să îl pun la încărcat, la fel ca și aseară, și asta nu îmi mai place așa de mult. Dar nu ăsta este motivul pentru care nu sunt dispus să investesc 1.500 de lei într-un astfel de dispozitiv.

Pure insanity from @montblanc

A photo posted by hodinkee (@hodinkee) on

Când eram puștan – cred că aveam vreo 12 ani – tatăl meu mi-a făcut cadou un ceas. Fusese al lui și îl purtase zi de zi timp de câțiva ani. Într-o zi m-a observat că sunt asbsolut fascinat de el – nu era vreo firmă renumită, dar avea o curea din piele de culoare albastră și un aspect sport, și robust, la fel ca LG G Watch R – și mi l-a făcut cadou. La fel cum tatăl lui îi făcuse un cadou similar când el era de vârsta mea. La fel cum, probabil, și tu porți – sau ai purtat – la mână ceasul tatălui tău. Acel ceas l-am purtat o perioadă foarte lungă, până când am reușit să-i stric mecanismul și să îi crăp ecranul, dar încă îl am acasă. Acel ceas va fi mereu, pentru mine, o bijuterie, chiar dacă nu am știut cum să am grijă de el.

Același lucru plănuiesc să fac și eu, când voi avea copii. Am de gând să investesc o sumă considerabilă într-un ceas deosebit, într-o bijuterie, pe care să-l fac cadou fiului sau fiicei mele. Nu aș putea face acest lucru cu un smartwatch. Am scris cuvântul bijuterie de două ori și nu a fost un lucru accidental. Bijuteriile nu își pierd valoarea în timp ci, din contră, pot ajunge chiar să valoreze mai mult. Smartwatch-urile nu vor fi niciodată bijuterii.

Fiul meu nu ar putea purta, peste 20 de ani, acest LG G Watch R care șade atât de bine la încheietura mea. Probabil că în 2035, display-ul de 1,3 inch va fi înlocuit de unul holografic, și nu sunt chiar sigur că placa de bază din modelul actual va mai fi funcțională după atâta vreme. Dar știu cu siguranță că peste 20 de ani, vor exista oameni care vor purta ceasuri clasice în continuare, ceasuri care nu fac decât să-ți arate ora și data, ceasuri cu suflet. Știu sigur că fiul meu ar purta o astfel de bijuterie și ar face-o cu mândrie, fără să plângă după notificările de la încheietură. De aia nu voi da niciodată atât de mulți bani pe un gadget pe care, cel mai probabil, voi fi nevoit să-l schimb peste doi ani de zile, la fel cum fac cu smartphone-ul.

În încheiere, trebuie să fac o mărturisire. Pentru a testa acest smartwatch, am renunțat temporar la accesoriul meu purtabil de zi cu zi, adică un MyKronoz ZeWatch. Nu știe să facă la fel de multe (primesc notificări legate de apeluri și SMS-uri, vibrează când mă depărtez de telefon, îmi numără pașii și mă poate trezi din somn cu vibrații), dar sunt mulțumit de el. E un gadget ieftin, de vreo 350 de lei, pe care l-am primit cadou. S-ar putea să trec, totuși, înapoi la bijuteria pe care o purtam înainte, un ceas digital Casio. Cel puțin până când voi găsi ceasul perfect pentru copilul meu ipotetic.