Dishonored – Razbunare pe furis [REVIEW]

Intr-o piata plina de jocuri de actiune, genul stealth primeste din ce in ce mai putina atentie. Pana si serii care au facut istorie in aceast gen, precum Splinter Cell si Metal Gear Solid, au facut trecerea spre un gameplay mai mult axat pe confruntari directe. Arkane Studios, o echipa care ne-a adus in trecut Arx Fatalis si Dark Messiah of Might and Magic, incearca sa readuca in prim plan acest tip de gameplay cu Dishonored, un joc al carui accent cade pe alegerea jucatorului, insa in special pe indeplinirea obiectivelor fara a fi detectat de inamici.

Cu influente clare din seriile Thief, Bioshock, Hitman si Half-Life 2 (pe partea artistica), este clar ca ambitiile celor de la Arkane sunt mari. Reuseste insa Dishonored sa se imbine intr-o experienta bine inchegata, sau este mai degraba un amalgam de elemente lipite cu banda adeziva?

Poveste

Spuneam mai sus ca o influenta clara pentru Dishonored a fost Bioshock, iar acest lucru este evident in principal in realizarea universului. Este vorba despre o lume steampunk, a carei sursa de energie principala este uleiul de balena. Astfel, orasul Dunwall, foarte asemanator cu Londra anilor 1800, este plin de tot felul de inventii mai mult sau mai putin plauzibile, bazate pe energia oferita de acest combustibil. Mai mult, magia este prezenta in acest univers si ofera manuitorilor acesteia niste abilitati total iesite din comun.

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

Jucatorul este pus in rolul lui Corvo Attano, garda personala a imparatesei din Dunwall. Intors dintr-o calatorie lunga, in care a cautat un leac pentru boala care transforma locuitorii orasului in zombie, acestuia ii este inscenata asasinarea imparatesei si rapirea mostenitoarei tronului, fapte pentru care este condamnat imediat la moarte. Evident, avem de a face cu o conspiratie pentru controlul tronului din Dunwall, insa acesta este doar inceputul povestii.

Corvo este ajutat de cei inca loiali coroanei sa evadeze din puscarie, iar o figura enigmatica cunoscuta sub numele de The Outsider ii ofera puteri magice. De aici incepe o cursa pentru razbunare si onoare, tot jocul invartindu-se in jurul asasinarii celor care controleaza acum orasul Dunwall, in speranta de a intoarce tronul mostenitoarei de drept: printesa Emily. Este evident ca drumul nu va fi simplu, iar rasturnarile de situatie sunt evidente de la o posta. Mai mult decat atat, faptul ca progatonistul este mut nu adauga puncte in plus la capitolul poveste si imersiune, realizand mai degraba o alienare a acestuia fata de jucator.

Avem de a face cu un joc cat se poate de linear, insa posibilitatea de abordare a situatiilor in mai multe feluri este binevenita, avand in vedere ca influentele acestor decizii asupra povestii pot sa incurajeze reluarea povestii. Este evident insa ca foarte mult continut din acest joc a ramas undeva intr-un sertar ascuns, intrucat jocul pare pe alocuri incomplet si de multe ori grabit. De asemenea, faptul ca majoritatea informatiilor despre univers se gasesc in general in carti, inregistrari audio si scrisori raspandite prin tot jocul nu este o solutie foarte eleganta pentru dezvolarea universului din Dishonored.

Gameplay

Chiar daca la prima vedere pare ca avem de a face cu un alt shooter la persoana intai, Dishonored nu este deloc un astfel de titlu. Da, avem la indemana un pistol, insa acesta este lent si zgomotos, doua caracteristici care fac din folosirea acestuia o ultima solutie in situatii mai tensionate. Corvo detine o sabie, care este de fapt desemnata ca arma principala, mult mai utila in eliminarea garzilor intr-un mod silentios.

Studioul Arkane are experienta in realizarea de experiente de calitate la persoana intai, imprumutand multe elemente din jocul lor precedent, Dark Messiah of Might and Magic. In primul rand, Corvo este detine abilitati atletice, care ii permit sa se catere cam peste tot. Aceste abilitati combinate cu eficienta sa in manuirea sabiei duc la niste asasinari foarte violente si satisfacatoare, care aduc aminte mai degraba de sariturile eroilor din Assasin’s Creed.  Fiind practic imprumutat din Dark Messiah,  sistemul de lupta din Dishonored pastreaza executiile acestuia, decapitarile, amputarile si uciderea in alte moduri violente fiind prezente si aici.

Din fericire, nu acestea sunt singurele arme pe care eroul le are la dispozitie. O arbaleta poate ajuta la uciderea silentioasa si eficienta a inamicilor, in timp ce grenadele pot ajuta la surprinderea acestora. La acest arsenal restrans se adauga si diverse puteri magice, care pot fi alese de jucator si imbunatatite, asemeni unui RPG. Blink este abilitatea principala pe care jocul ne indeamna sa o folosim, atat pentru navigarea nivelurilor, cat si pentru furisarea mai eficienta.  La aceasta se adauga Dark Vision, care ofera posibilitatea de a vedea prin pereti, Bend Time, Devouring Swarm, Possesion si Wind Blast. Astfel, un personaj bine consolidat va putea sa opreasca timpul, sa cheme o hoarda de sobolani care sa devoreze inamicii, sa  controleze diverse creaturi din joc sau sa creeze o tornada devastatoare.

Toate acestea pot fi folosite in mod creativ, iar jucatorii pot sa experimenteze diverse combinatii intre acestea. Libertatea de abordare a situatiilor este influenta pe care Dishonored a primit-o din partea lui Hitman, jucatorul fiind aruncat in fiecare misiune in cate un hub. Aici, obiectivele pot fi duse la bun sfarsit dupa placul jucatorului,  iar mini-quest-uri pot aduce bonusuri interesante, precum rune (folosite ca puncte de upgrade) sau bani si amulete cu abilitati speciale. In timp ce furisarea este incurajata, fiecare mediu de joc oferind mai multe cai prin care conflictul direct ar putea fi evitat, cei care vor actiune vor putea sa opteze pentru aceasta. Trebuie insa tinut cont de faptul ca eroul nostru nu este tocmai Superman, o patrula bine echipata de garzi fiind de ajuns pentru a-l invinge.

Aceasta putere de decizie a jucatorului este foarte importanta, mai ales cand punem la socoteala faptul ca tot jocul poate fi dus la bun sfarsit fara a ucide pe nimeni, lucru valabil si pentru tintele principale. Folosirea creativa de abilitati magice si de arme non-letale poate sa fie mult mai satisfacatoare in final, chiar daca adauga un strat in plus de dificultate in gameplay.

Am fost placut surprins de atentia pe care detaliile nivelurilor au primit-o, in special cand vine vorba de modul in care toate rutele si caile ascunse sunt integrate in designul acestora. Din pacate insa, mediile de joc nu sunt legate intre ele, iar jucatorii nu le pot explora in afara misiunilor. Desi da impresia unui joc open world in anumite situatii, realitatea este ca avem de a face cu un titlu foarte limitat in aceasta privinta. Dupa fiecare misiune, Corvo se intoarce la “baza” loialistilor, unde poate sa interactioneze cu aliatii sai, sau poate sa cheltuie banii stransi pentru upgrade-ul arsenalului si munitie. Abilitatile speciale sunt imbunatatite prin runele pe care le-am amintit anterior, care pot fi gasite cu ajutorul unei inimi magice, care le marcheaza pe harta.

Cea mai mare realizare a lui Dishonored este faptul ca toate aceste elemente de gameplay functioneaza surprinzator de bine, oferind o experienta satisfacatoare oricarui tip de jucator. Atat cei pasionati de actiune frenetica, cat si cei care prefera sa exploreze fiecare colt al jocului si sa se furiseze pe langa oponenti vor putea sa se simta bine in cadrul Dishonored, in ciuda scenariului destul de slab conceput si pe alocuri previzibil.

Grafica si Sunet

Designul artistic din Dishonored are o identitate proprie, combinand personajele stilizate cu elemente decorative care aduc aminte de City 17 din Half-Life 2. De fapt aceasta asemanare nu este deloc iesita din comun, intrucat avem de a face cu acelasi director artistic in cazul ambelor titluri: Viktor Antonov. In niciun moment nu am putea spune ca orasul este unul realist, intrucat paleta cromatica folosita este una prea stridenta, insa in contextul fictiv al universului, aceasta functioneaza de minune. Pacat de faptul ca anumite texturi slabe si modele mai putin detaliate ies in evidenta din cand in cand.

Cu siguranta, Dishonored nu este un joc de top cand vine vorba de aspect vizual, insa lipsa sofisticarii tehnologice este completata de o directie artistica de calitate. Personajele puteau fi mai detaliate, texturile de o calitate mai buna, iar anumite aspecte puteau fi finisate mai bine. Cu toate astea, doar cei care sunt complet impotriva designului stilizat/cartoony vor avea probleme cu grafica titlului de fata.

Sunetul in schimb este aproape fara cusur. Avand de a face cu un oras inspirat din Anglia anilor 1800, vocile personajelor sunt interpretate de actori cu accent britanic, majoritatea replicilor fiind bine scrise si bine interpretate. Exista evident si scapari in cazul anumitor personaje, insa in ansamblu totul suna bine la acest capitol. Muzica este folosita in principal pentru a seta tonul, si se adapteaza in functie de situatie, iar loviturile de sabie si impuscaturile par credibile in contextul fictiv al jocului.

Concluzie

Chiar daca povestea din Dishonored nu ii va multumi pe toti, iar structura acestuia nu este tocmai perfecta, Dishonored este un titlu foarte bine inchegat. Acesta combina atat de multe elemente care la prima vedere nu au cum sa functioneze impreuna, intr-un mod unic, care ii confera acestui joc o identitate proprie. Este clar faptul ca viziunea initiala a producatorilor era mult mai ambitioasa, insa chiar si asa avem de a face cu un titlu cum rar vedem in zilele noastre.

Flexibilitatea structurii misiunilor ofera fiecarui jucator o experienta unica, mulata pe stilul de gameplay preferat. Desi nu avem de a face cu un mod multiplayer, cele trei finaluri posibile si multiplele cai prin care pot fi rezolvate obiectivele pot sa va tina lipiti de Dishonored cateva zeci de ore bune. Arkane a adus un omagiu clar seriei Thief, iar fanii acestor jocuri cu siguranta nu ar trebui sa rateze titlul de fata.

[dmalbum path=”/wp-content/uploads/dm-albums/Dishonored/”/]