Groapa lui Ouatu, între legendă și realitate. Povestea mahalalei din Grivița, una dintre cele mai sărăcăcioase zone ale Bucureștiului secolului XIX

Bucureștiul, capitala României, este astăzi un oraș modern, plin de viață și cu un peisaj urban care reflectă evoluția rapidă din ultimele decenii. Totuși, în urmă cu mai bine de un secol, multe dintre zonele periferice ale capitalei erau foarte diferite. Un astfel de loc a fost Mahalaua Groapa lui Ouatu, o zonă situată pe marginea cartierului Grivița, cunoscută pentru sărăcia extremă, condițiile de viață mizere și periculozitatea sa. În acest articol, vom explora istoria și legendele care înconjoară Groapa lui Ouatu și cum aceasta a evoluat dintr-o groapă de gunoi într-un loc emblematic al capitalei.

Cum a apărut Groapa lui Ouatu

Groapa lui Ouatu este un loc cu o poveste captivantă și o legătură interesantă între legendă și realitate. Aceasta se afla între Cimitirul „Sfânta Vineri” și Cimitirul evreiesc Filantropia, într-o zonă de margine a Bucureștiului, astăzi localizată în apropierea actualului Parcul Regina Maria.

În vremea secolului XIX, Groapa lui Ouatu era un loc izolat și prăfuit, situat la intersecția Căii Griviței cu Podul Grant și era considerat una dintre cele mai sărăcăcioase și mai periculoase zone ale orașului.

Potrivit scriitorului Eugen Barbu, Groapa lui Ouatu se afla „în câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, de la marginea cartierului Grivița”.

Horoscopul zilei de duminică, 23 martie 2025. O zodie va primi o veste ce îi poate schimba viitorul

Cum scapi de praful din casă. Un amestec simplu îți lasă mobila imaculată și împiedică depunerea particulelor de murdărie

De asemenea, zona era cunoscută și sub denumirea de Mahalaua Dracului, un loc rău famat datorită prezenței bandelor de infractori care își găseau adăpost și ascunzători în acest loc.

Vezi și: Mahalaua Dracului, în inima celui mai periculos cartier din București. Acum 150 de ani, aici se nășteau cei mai temuți tâlhari

De unde provine numele zonei, de fapt

Povestea numelui Groapa lui Ouatu este una plină de umor, dar și de confuzie. Deși s-ar putea crede că numele provine de la un tâlhar sau un infractor vestit, adevărul este cu totul altul.

Denumirea „Ouatu” provine de fapt de la un englez pe nume Watt, care, la începutul secolului XIX, a deschis o fabrică de lut în zona respectivă.

Fabrica producea strachini, ulcele, carafe și alte obiecte din lut, iar pentru a obține argila necesară, au fost săpate mai multe gropi mari în pământ.

Gropile lăsate de fabrica lui Watt au rămas neastupate și au fost cunoscute de localnici drept „gropile lui Watt”. Datorită dificultății de a pronunța numele englezesc „Watt”, localnicii au transformat acest nume în „Ouatu”, iar astfel denumirea s-a păstrat de-a lungul decadelor, devenind faimoasă în istoria Bucureștiului, notează B365.

Astfel, Groapa lui Ouatu nu are nicio legătură cu vreun bandit sau cu vreun tâlhar din zona respectivă, ci cu un simplu englez care a săpat gropi pentru a extrage argilă. Totuși, de-a lungul timpului, acest loc a devenit legendar datorită asocierii sale cu mahalaua Dracului și cu infamii infractori ai Bucureștiului.

Groapa lui Ouatu, la marginea Mahalalei Dracului

Groapa lui Ouatu era o zonă în care se îngrămădeau numeroase familii sărmane, dar și unii dintre cei mai periculoși infractori ai orașului. Aceasta era un loc destul de izolată și cu o reputație urâtă, din cauza bandelor de pungași care operau în zonă.

Mahalaua Dracului, care se află la câțiva pași de Groapa lui Ouatu, era considerată unul dintre cele mai periculoase cartiere din București, fiind frecventată de infractori și tâlhari, mulți dintre aceștia având ascunzători în Groapa lui Ouatu.

Mahalaua Dracului era renumită pentru bandiții săi, iar locuitorii zonei trăiau într-o constantă stare de frică și nesiguranță. De asemenea, zonele limitrofe, cum ar fi Chibrit, erau și ele faimoase pentru găștile de infractori care își aveau sediul aici.

De-a lungul decadelor, Groapa lui Ouatu a devenit o adevărată „ascunzătoare” pentru aceste grupuri de tâlhari, iar autoritățile nu reușeau întotdeauna să controleze situația din zonă.

Vezi și: Istoria Hanului Galben din Mahalaua Dracului, cel mai rău famat loc din București. Zona periculoasă care l-a inspirat pe pictorul Ștefan Luchian

Condițiile de trai și viața cotidiană în Groapa lui Ouatu

Viața cotidiană în Mahalaua Groapa lui Ouatu era extrem de dificilă. Această zonă era marcată de sărăcia extremă și de lipsa celor mai elementare condiții de igienă și confort.

Străzile erau prăfoase și de multe ori inundate, iar canalizarea nu exista nici măcar în perioada interbelică. Locuitorii mahalalei trăiau în mizerie, în case improvizate și adesea supraaglomerate, în timp ce zonele mai „civilizate” ale orașului erau mult mai dezvoltate și oferau un trai mult mai decent.

Groapa lui Ouatu era un loc periculos nu doar din cauza infractorilor care își făceau veacul acolo, dar și din cauza condițiilor de viață extrem de precare.

Locuințele erau improvizate, iar majoritatea locuitorilor erau săraci și trăiau din munci umile, cum ar fi munca la fabrica de cărămizi a inginerului Cuțarida sau la Atelierele Grivița. Mulți dintre acești oameni își câștigau pâinea în condiții dificile, iar educația și condițiile de viață nu erau o prioritate în această zonă.

Chiar și așa, localnicii din Groapa lui Ouatu aveau un mic refugiu în cârciumile din zonă. Cele două cârciumi „La Cocoș” și „Nea Mitică Minicună” erau locurile unde muncitorii se adunau pentru a bea o „secărică” și a socializa. La aceste cârciumi, se adunau și lăutari precum nea Petrică Urâtu’, care își cântau melodiile pentru a înveseli atmosfera adesea sumbră din zonă.

Groapa lui Ouatu, între mit și realitate

Deși Groapa lui Ouatu este adesea asociată cu legendele infractorilor și ale sărăciei, aceasta a avut și un rol important în evoluția urbanistică a Bucureștiului.

La începutul secolului XX, zona a început să se schimbe, iar autoritățile au început să construiască pe locul Groapei o fabrică de cărămizi, care a contribuit la dezvoltarea regiunii.

În anii ’50, autoritățile au decis să astupe Groapa lui Ouatu și să transforme această zonă într-un loc mai curat și mai civilizat. Astfel, în locul gropii a fost construit Parcul Regina Maria, o zonă verde și plăcută, care a înlocuit imaginea sumbră a mahalalei cu una mult mai liniștită și plăcută.

Vezi și: Povestea mahalalei Cărămidarilor, locul unde s-a născut Maria Tănase. Dintr-o perioadă în care pitorescul era sinonim cu București VIDEO

Parcul Regina Maria și Podul Grant de astăzi

În prezent, Parcul Regina Maria este un loc frecventat de bucureșteni și vizitatori, iar în apropiere se află Podul Grant, un alt simbol al orașului.

Groapa lui Ouatu reprezenta, în trecut, una dintre cele mai sărăcăcioase și mai periculoase zone ale Bucureștiului, fiind un loc marcat de sărăcie extremă și de violență.

De-a lungul decadelor, însă, această zonă a evoluat, iar astăzi Parcul Regina Maria este un loc de recreere pentru locuitorii capitalei, uitându-se astfel trecutul sumbru al mahalalei Groapa lui Ouatu.

Totuși, legenda acestui loc rămâne vie în istoria orașului, amintind de vremuri când Bucureștiul era o capitală aflată într-o continuă schimbare, cu zone sărăcăcioase și periculoase, dar și cu momente de transformare și dezvoltare.