Petru Cercel, excentricul domnitor român care a vrut sa facă o țară ca în afară: știa 12 limbi străine, scria poezii si purta podoabe. Ce moarte tragică a avut

Petru Cercel s-a născut în 1556, în București, Țara Românească și a decedat în aprilie 1590, în Rodos, Egeea de Sud, Grecia, în exvil. A fost domnul Țării Românești în perioada 29 august 1583 – 16 aprilie 1585.

Petru Cercel a fost fiul natural al domnului muntean Pătrașcu cel Bun. Porecla sa, Cercel, venea de la cercelul pe care îl purta în ureche, după moda curții regale franceze, unde a stat o perioadă.

Unele surse susțin că prin anul 1581 s-a ascuns pe lângă Doamna Chiajna, soția domnului Țării Românești, Mircea Ciobanul. Aceasta se găsea atunci la Alep, în Siria. După alte surse, după moartea lui Pătrașcu cel Bun, Petru Cercel a fost surghiunit în Insula Rodos și apoi a fost întemnițat într-o închisoare din Siria.

În intenția de a dobândi tronul tatălui său, al cărui moștenitor de drept (legitimo herede) se considera, a călătorit la Viena, în 1575, cu scopul de a apela la ajutorul împăratului Maximilian al II-lea. După decesul împăratului Maximilian al II-lea (12 octombrie 1576) Petru Cercel a plecat din Austria în Italia, unde a petrecut o perioadă la Genova și apoi la Roma.

Domnitorul Petru Cercel

Petru Cercel știa 12 limbi străine

În 1579, Petru Cercel a ajuns la Paris, unde a găsit sprijin pentru a convinge puterea de la Istanbul de oportunitatea instalării lui pe tronul Țării Românești. Apoi, în 1581, viitorul voievod pleca din Paris spre Torino, trecând apoi prin Ferrara și Veneția, ajungând în final la Istanbul, unde a petrecut doi ani. În urma intervențiilor insistente, la 29 august 1583 a fost uns ca domn al Țării Românești.

Așadar, în anul 1583, Petru Cercel a fost  instalat ca domnitor al Ţării Româneşti. Boierimea din ţară l-a văzut ca pe un extravagant, cu un aspect şi o abordare complet diferită de cea tradiţională valahă. Portul vestimentar occidental pe care îl adoptase Petru Cercel în Franţa a şocat boierimea  din Ţara Românească.

Scandalul ANULUI! De când se iubeşte Halep cu milionarul BĂTRÂN? Detalii ȘOC din mariajul cu Iuruc

Codul de pe fructe şi legume care îţi arată care sunt mai proaspete. Aşa salvezi mulţi bani

După instalarea pe tron şi-a căpătat numele de ”Cercel”, din cauza bijuteriei pe care o purta după moda din Franţa.  Domnitorul Petru Cercl avea  în ureche un cercel de aur în ornamentat cu o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Se spune că cercelul i-ar fi fost dăruit chiar de către Regele Franţei, Henric al III-lea, cel de care l-a legat o prietenie controversată.

În 1584 a mutat capitala Țării Românești de la București înapoi la Târgoviște. Fratele lui Mihai Viteazul a reconstruit și amplificat Curtea Domnească din Târgoviște și a ctitorit monumentala Biserică Domnească.

”În Constantinopol, Cercel va fi învăţat carte cu profesori de seamă, iar la Rodos şi-a însuşit pe deplin limba greacă şi turcească. În pribegia lui prin Asia şi Africa îşi va fi îmbogăţit cunoştinţele cu multe alte lucruri şi îşi va fi însuşit limbile orientale. Ajuns în Transilvania el a învăţat ungureşte, apoi în Polonia, polonă, în Germania, nemţeşte, în Italia, italieneşte, iar în Franţa, franţuzeşte, aşa încât ajunsese a cunoaşte 12 limbi străine”, scrie Ştefan Pascu în lucrarea  biografică” Petru Cercel şi Ţara Românească”.

Petru Cercel domnitor Tara Romaneasca

Occidentalizarea Țării Românești: Visul lui Petru Cercel

Domnitorul Petru Cercel visase la o societate cu valori și obiceiuri preluate din lumea occidentală. Crescut și școlit în acele țări, el se simțea mai mult decât confortabil cu acestea. Dar ce poate părea normal pentru unul, poate părea radical pentru altul. În cazul lui Petru Cercel, tentativa lui de occidentalizare a fost privită cu mare suspiciune și chiar ostilitate din partea boierilor.

Petru Cercel, pe parcursul scurtei sale domnii, nu s-a limitat doar la a dori sau a visa la aceste schimbări, ci a încercat să le pună în practică. A încercat să reformeze armata după modelul occidental, construind chiar un atelier pentru turnat tunuri din bronz, un simbol al forței și puterii militare moderne. Încă o încercare a lui de a importa modele occidentale în Țara Românească.

Dar nu doar aspectele militare erau de interes pentru domnitor. Moda vestimentară din Franța l-a fascinat în mod deosebit, încercând să o introducă la curtea sa, însă această încercare a întâmpinat rezistență considerabilă din partea boierilor.

Pasionat de literatură și cultură, acesta a fost unul dintre puținii domnitori români cu veleități de scriitor. Documentele istorice consemnează că își petrecea mult timp liber citind și scriind. Se poate spune că, în felul acesta, el nu era doar un conducător, ci și un om de cultură, un intelectual.

Ștefan Pascu, în lucrarea biografică „Petru Cercel și Țara Românească”, ne oferă o privire mai detaliată asupra acestui aspect. Conform lui, un băiat de la curte, întrebat despre activitățile zilnice ale principelui, a declarat că acesta „studiază dintr-o carte de istoriile întregite ale lumii” trimisă de preoții iezuiți din Cluj pentru a-și petrece timpul liber și că „scrie versuri, o oracrerare isorie și se delectează mult cu poezia”.

Un cronicar italian al vremii, Fuchsi Lupino Oltadinum, l-a descris pe domnitorul român în termeni lăudativi, arătând admirația față de aerul său majestuos și vorbirea sa curată în aproape toate limbile europene.

Sfârşitul lui Petru Cercel

Domnitorul excentric a sfârșit tragic. Întrucât reformele sale pentru occidentalizarea Ţării Româneşti au stârnit nemulţumirile boierilor, cea mai mare  supărare adusă boierimii fiind reforma fiscală, boierii au pus la cale mazilirea lui. Astfel, Cercel a aflat de planul boierilor, iar în 1585,  şi-a luat averea şi a plecat în exil în Transilvania. Trădat şi jefuit de oamenii de încredere, a ajuns întemniţat la Mediaş.

A fost eliberat și a plecat din nou în Occident pentru a cere sprijin, pentru a recupera tronul. Nu a avut succes în acest sens, așa că a plecat către Constantinopol, unde însă a fost trădat de otomani. Cel mai mare rival al sau, Mihnea Turcitul, redobândise tronul Valahiei cu sprijinul turcilor. Domitorul a fost întemniţat de otomani, iniţial, la Edicule (“Cele Şapte Turnuri”). Moartea sa tragică a survenit când i s-a spus că va fi trimis în exil în Rodos, a fost urcat pe o corabie şi ucis în mijlocul Bosforului.