Viața copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. „Cel mai mare noroc al meu este bunica”

Din cauza situației financiare de acasă, din ce în ce mai mulți părinți aleg să-și lase copiii și să plece în străinătate. Cu toate că nu este o decizie ușoară, aceștia se sacrifică pentru cei mici pentru a le oferi un viitor mai bun. Însă și copiii au de suferit, chiar dacă rămân cu bunicii sau persoane apropiate.

Drama copiilor rămași fără părinți

Poate cei mai mulți copii cu părinții plecați în străinătate sunt din județul Botoșani. Aici, conform statisticilor Inspectoratului Școlar, din circa 60.000 de preșcolari și elevi înscriși în sistemul de învățământ, în jur de 10% au cel puțin un părinte plecat în străinătate. În luna decembrie 2021, județul Botoșani s-a aflat pe locul doi din acest punct de vedere.

Din păcate, numărul copiilor rămași în grija bunicilor sau rudelor, din cauză că părinții sunt plecați în străinătate, crește de la an la an. Majoritatea sunt din mediul rural, acolo unde locuri de muncă sunt aproape inexistente. Specialiștii spun că despărțirea de părinți poate lăsa traume copiilor.

Vorbim despre tulburări de anxietate, tendințe suicidale și depresie. La nivelul Inspectoratului Școlar Județean este implementat un proiect prin care cei mici sunt ajutați să învețe cu părinții plecați în străinătate. Proiectul a fost posibil cu parteneriatul Asociației Societatea Națională „Spiru Haret”.

”Este vorba despre un grup-ţintă format din 270 de copii. În paralel ne adresăm şi la 200 dintre reprezentanţii legali ai părinţilor. Copiii fac ore de matematică şi informatică cu cinci experţi din cadrul programului. Vor fi şi consiliaţi psihologic pentru a depăşi trauma despărţirii de părinţi”, spune Daniel Botezatu, responsabil de proiect.

Marius, unul dintre copiii care stă cu bunicii

Marius locuiește în satul Dumbrăvița, județul Botoșani și are 13 ani. Este un copil cuminte și timid. O vede pe mama doar odată pe an, în vacanța de vară, atunci când merge la ea în Italia. Aceasta a plecat la muncă de când Marius era mic, nici măcar nu împlinise un an, iar de atunci se află în grija bunicii. Pe tatăl lui nu l-a cunoscut niciodată.

„Sunt ca o a doua mamă. Îl iubesc din tot sufletul meu. Este un copil blând şi bun, dar necăjit, născut fără tată şi cu mama plecată. Tatăl i-a murit când fiica mea era însărcinată în luna a şasea. Viaţa la ţară este grea şi nu erau locuri de muncă. A plecat pentru copil, să-i facă o viaţă bună. Asta-şi doreşte să facă un om mare din el. De 13 ani munceşte acolo şi trimite mereu haine, bani şi tot ce-i trebuie”, spune săteanca.

„Cel mai mare noroc al meu este bunica, fiindcă este blândă și mă alină de câte ori mă simt trist”, spune copilul de 13 ani. Îi este dor de mama lui și o sune ori de câte ori are ocazia, însă nu o poate vedea la fel de des.

Sursă foto: Salvați Copiii România