Pe 16 noiembrie Moderna a anunțat că vaccinul său are o eficiență de aproximativ 95 % în prevenirea coronavirusului, dar serul a fost conceput încă de pe data de 13 ianuarie, cu două luni înainte de declararea pandemiei, notează New Iork Magazine.
Acel vaccin a fost proiectat într-un weekend, în laboratorul Moderna din Massachusetts, la două zile după ce oamenii de știință din China au făcut publice secvențe genetice ale noului covid. Acest ser a fost gata înainte ca autoritățile din China să recunoască că virusul se poate transmite de la om la om și cu peste o săptămână înainye de confirmarea primului caz de coronavirus în SUA.
Atunci când a apărut primul deces în SUA, provocat de coronavirus, vaccinul fusese deja fabricat și livrat Institutului Național de Sănătate din New York pentru a se începe prima etapă a testelor clinice. New York Magazine notează că este cel mai rapid vaccin dezvoltat vreodată, iar serul Moderna a fost creat cu două luni înainte ca OMS să declare pandemia.
Cercetătorul de la Universitatea Baylor din Texas, Peter Hotez, a spus că vaccinul a putut fi dezvoltat într-un timp atât de scurt datorită ”Operațiunii Warp Speed”, care a presupus efectuarea studiilor clinice simultan și nu succesiv, dar și fabricarea în același timp a vaccinului și autorizarea lui de urgență în decembrie, în baza datelor preliminare. Dar acest proces se bazează pe date care nu urmăresc protecția pe termen lung și nici nu măsoară efectele vaccinului asupra transmiterii virusului.
Dar acest proces rapid de dezvoltare și aprobare a unui vaccin pentru coronavirus i-a îngrijorat pe mulți americani. Asta cu toate că China a început în iunie administrarea unui vaccin militarilor, iar Rusia a aprobat un ser în luna august.
Chiar și așa, oamenii de știință nu au fost surprinși de eficaciatatea și siguranța vaccinurilor care au apărut până în prezent, majoritatea spunând că erau încă de la început siguri de aceste rezultate, notează New York Magazine.
De asemenea, Nicholas Christakis, directorul unei divizii de cercetare a Universităţii Yale, a precizat că, de-a lungul istoriei, vaccinurile și tratamentele pentru bolile infecțioase au apărut abia la finalul epidemiilor, atunci când populația fusese deja foarte afectată. Pentru rujeolă, scarlatină, tuberculoză sau febră tifoidă, leacurile care au apărut doar au încheiat definitiv răspândirea unor boli care erau oricum în punctul de a dispărea. Dar în cazul coronavirusului, vaccinarea a început la mai puțin de un an de la declanșarea pandemiei.
De altfel, rapiditatea dezvoltării vaccinurilor anti-Covid se datorează și faptului că oamenii de știință aveau la dispoziție cercetările și datele din testele efectuate pe animale în urma pandemiei de SARS, din 2003, a mai explicat Peter Hotez. De asemenea, cercetătorii cunosc toate familiile de virusuri caare există și dacă apare unul nou similar, pot să producă rapid un vaccin.
„Facem acest lucru în fiecare an pentru gripă. Nu știm ce virusuri gripale vor circula, așa că presupunem. Și apoi îl formulăm aceste date într-un vaccin, folosind în esență aceeași platformă tehnologică pe care se bazează toate celelalte vaccinuri antigripale”, a spus virusologul Angela Rasmussen, de la Universitatea din Georgetown.
Tot procesul de dezvoltare a vaccinurilor pentru noile tulpini de gripă durează câteva luni și utilizează o „platformă” despre care se știe deja că este sigură. Cu o finanțare suficientă, s-ar putea face același lucru în cazul pandemiilor virale.
Pentru o pandemie produsă de un nou virus, este posibil să fie însă nevoie de câteva teste de siguranță suplimentare. Iar cele mai semnificative efecte adverse apar în zilele după administrarea vaccinului, așadar această de perioadă de testare ar trebui să fie minimă, mai notează sursa citată.
Moderna este o societate care are sediul în SUA și care desfăşoară o activitate de pionierat în dezvoltarea unei clase noi de vaccinuri care se bazează pe ARN mesager (ARNm), transportat în celule de nanoparticule lipidice.
Această platformă a vaccinului a fost dezvoltată în cursul ultimilor zece ani, iar principiul de bază constă în utilizarea acestei molecule ca suport de date prin care organismul poate produce proteine şi poate să activeze o imunitate durabilă la COVID-19.
În organismul voluntarilor sunt injectate mici fragmente de instrucţiuni genetice care se numesc ARN mesager, o moleculă care “dictează” celulelor corpului uman ceea ce trebuie să sintetizeze ca să se protejeze. Astfel, orice celulă este o mini-uzină ce produce proteine, în funcţie de instrucţiunile genetice din nucleul său.
ARN-ul mesager care este introdus în vaccin se inserează în celule şi ia controlul asupra acestor “maşinării” ca să fabrice un antigen specific noului coronavirus: “spinii” coronavirusului permiţându-i să se ataşeze de celulele umane ca să le penetreze penetra, notează Agerpres.
Acel spin va fi apoi detectat de sistemul imunitar, care va produce anticorpi. Oamenii de ştiinţă speră că acei anticorpi vor rămâne timp îndelungat în organism și vor păstra active sistemele sale de protecţie.
Odată ce a fost injectat materialul genetic, “celulele aflate în locul de injectare vor începe să producă, într-o manieră tranzitorie, una dintre proteinele virusului, în cazul de faţă proteina S, proteina acelui spin”, a spus Christophe D’Enfert, directorul departamentului ştiinţific din cadrul Institutului Pasteur din Paris.
Avantajul acestei metode constă în faptul că nu mai este nevoie să cultivarea unui agent patogen în laborator, întrucât organismul însuși îndeplinește această funcție. Este și motivul pentru care astfel de vaccinuri pot să fie dezvoltate mai rapid.
“Vaccinurile ARN au particularitatea interesantă de a putea fi produse foarte uşor şi în cantităţi foarte mari”, a rezumat Daniel Floret, vicepreşedintele Comisiei tehnice de vaccinare din cadrul Înaltei Autorităţi pentru Sănătate din Franţa.
Trebuie notat faptul că nu este posibil ca ARN-ul să se integreze într-un genom uman, alcătuit din ADN. “ARN-ul, pentru a putea să se integreze în genom, trebuie să fie transcris în sens invers (în ADN) – procedură denumită retrotranscriere -, iar acest lucru nu se realizează în mod spontan în celule”, a spus Christophe D’Enfert.
Cât priveşte proteina coronavirusului, ea “nu va putea fi produsă în permanenţă, sinteza ei se va opri”, la fel ca pentru orice vaccin, deoarece sistemul imunitar va distruge celulele care produc proteina virală. “Procesul se va stinge, deci, de la sine”, a spus Bruno Pitard, cercetător la Inserm/Universitatea Nantes, dar şi directorul unui start-up care lucrează la astfel de vaccinuri.
Dar care este atunci inconvenientul lor? Aceste vaccinuri bazate pe ARN mesager trebuie să fie stocate la temperaturi foarte joase. Pentru vaccinul dezvoltat de Pfizer, temperatura de stocare este de minus 70 de grade Celsius. Dar vaccinul Moderna nu trebuie depozitat la temperaturi atât de joase, iar guvernul american a început de mai multe luni să implementeze logistica necesară. Nu la fel însă stau lucrurile și pentru vaccinurile cu ADN. Acestea pot fi păstrate la temperatura mediului ambiant.