Ultimul interviu dat de Vladimir Găitan. Ce a spus despre boala cruntă prin care trecea și ce le-a transmis copiilor

În această seară teatrul și cinematografia românească este mai săracă. Actorul Vladimir Găitan s-a stins din viață, după o luptă crâncenă cu o boală care l-a măcinat de câțiva ani. Ultimii ani din viață și i-a dus cu greu, încercând să treacă peste boala cruntă de care suferea.

Vladimir Găitan și ultimul interviu

De-a lungul anilor, Vladimir Găitan s-a făcut remarcat prin calmul și modestia ce-l caracteriza. De la debutul în teatru și cinematografie, actorul și-a făcut simțită prezența, aproape în liniște, parcă dorea să nu deranjeze.

Boala l-a măcinat, dar a reușit totuși să rămână drept în fața durerii și a problemeleor de sănătate. Între curele de citostatice, Vladimir Găitan și-a făcut meseria ori de câte ori a putut. Deși slăbit a mai reușit să mai apară prin câteva reclame.

Cu o pensie de 1.500 de lei a încercat cu greu să se mențină pe linia de plutire. Chiar și atunci când medicii i-au recomandat repaos total, a continuat să joace în piese de teatru, pentru a-și suplimenta veniturile. Într-un ultim interviu acordat în 2019, regretatul actor vorbea de bătrânețe, de dorința de a-și vedea copii la casa lor. Era extrem de bucuros că devenise bunic, fiul său dărundu-i o nepoțică.

”Mă simt boșorog, vorba lui Florinel Piersic. Sper să mai trag de mine câțiva ani. Măcar vreo 2-3, nu aș zice mai mult. Să mă bucur de copii, de băiatul care e la Londra. Mi-a oferit o nepoțică extrem de frumoasă, cu origini ciudate, chinezo-thailandeze, ca mama ei. Aștept ca la anul și fiica mea să-mi facă un nepoțel. Când vezi că ai mai păcălit viața cu un an, te simți de parcă fiecare an îl furi dintr-o bancă pe care reușești să o spargi”, declara Vladimir Găitan în 2019.

Cade cortina peste cariera lui Vladimir Găitan

În urma marelui actor Vladimir Găitan rămâne pelicula și filmele în care a jucat. Numai dacă ne aducem aminte de ”Reconstituirea”, film în care debuta pe marele ecran alături de Geoge Mihăiță, și am spune suficient.

După acest film au urmat și altele, ”Zile fierbinți” (1975), ”Accident” (1976), ”Pentru Patrie” (1978), ”Nea Mărin Milardar” și ”Mihail, câine de circ” (1979), ”Duelul” (1981), ”Wilhelm Cuceritorul” și ”Întâlnirea” (1982), ”Noi, cei din linia întâi” (1986), ”Coroana de foc” (1990), ”Începutul adevărului. Oglinda” (1994), ”Triunghiul Morții” (1999), ”15” (2005), ”Supraviețuitorul” (2008), ”Poker” (2010), ”Ultimul corupt din România” (2012).

În afară de cinematografie, a avut zeci, poate sute de roluri, pe scenele teatrului românesc, în care și-a dovedit încă odată talentul și harul dat de Sus.

Regrete și mândru de copii lui

Într-un alt interviu, acordat publicației As, regretatul Vladimir Găitan vorbea cu mândrie, dar și cu durere, de imposibilitatea de mai juca, din cauza bolii, dar și despre familia și copii săi, de care era mândru:

”Deşi nu sunt orb la seninul din viaţa mea – o soţie minunată, doi copii care-mi încălzesc sufletul, Gloria, care e actriţă şi mi-a fost chiar colegă de sce­nă şi de film, şi Alexandru, care e finanţist, locuieşte la Londra şi lucrează ca manager la cea mai mare bancă din Anglia, ginerele meu, soţul Gloriei, şi nora mea, soţia lui Alexandru, care mi-a dăruit o nepoţică splen­didă – răspunsul este nu. Nu sunt fericit. Pro­ble­mele de sănătate, neputinţa fizică m-au desta­bi­li­zat profund.

Din cauza asta, nu am mai fost capabil să joc într-un spectacol pe care îl iubesc şi în care făceam chiar o performanţă actoricească: „… escu”, de Tudor Muşatescu, în regia lui Alexandru Dabija. Nu mai puteam să-l duc fizic. (…)  În par­tea de sus rămân din ce în ce mai puţin, iar în partea de jos, ce e? Bătrâneţe, degradare fizică, tris­teţe şi apoi urmează doar clipa când ultimul gră­unte de nisip s-a prelins, iar eu voi fi trecut la cele sfinte.”, declara regretatul actor.