Ultimele rămășițe din Peştera Urşilor. Au rămas extrem de puține speleotemele, care impresionau în urmă cu câteva decenii
Peștera Urșilor de pe Valea Dâmboviței, numită și Peștera de la Colțul Surpat, astăzi mai păstrează puține dintre speleotemele care impresionau în urmă cu câțiva ani. Speologii spun că de vină ar fi setea de suveniruri. Cea mai devastatoare „colectare” având loc cu prilejul filmărilor serialului Cireșarii.
Ce a mai rămas din Peștera Urșilor
Peștera Urșilor se află la câteva sute de metri de intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviței. Pentru a ajunge la ea, trebuie să urmați poteca ce urcă versantul drept, iar la doar 20 de metri de urcat, la o altitudine de 850 de metri, se află peștera.
În Rezervația Naturală se mai găsesc doar câteva urme din stalagmitele și stalactitele pe care odinioară le admiram. Denumirea provine de la multitudinea de resturi fosile de urs de cavernă. Acestea au fost descoperite în anul 1951.
„Şi noi, Clubul de speologie, am găsit aici resturi de oase de urs – vertebre – pe care le-am predat Muzeului Jueţean Argeş. Din păcate, din cauza filmărilor făcute pentru serialul Cireşarii, mai exact pentru episodul Teroarea Neagră, peştera a fost devastată. Au fost persoane care au intrat acolo şi n-au făcut decât să rupă speleotemele, ca să le ducă acasă, ca suveniruri”, explică, pentru „Adevărul”, speologul Gabriel Cazan, preşedintele Clubul Speolopit.
Cât de accesibilă este Peștera Urșilor
Peștera are două galerii, iar una dintre ele ajunge până la Gangul Urșilor. Aici au fost descoperite o mare parte din resturile scheletice care i-au adus denumirea. Accesul nu este ușor, trebuie mers în genunchi sau chiar târâș, așa că aventura nu este chiar pentru oricine.
Există o zonă în care se poate instala cortul. Marea provocare nu este doar în interior, ci și afară. Drumul până la intrare este o adevărată bătaie de cap. Ce le mai oferă astăzi Peștera Urșilor vizitatorilor este puțin, însă suficient încât să stârnească interesul.
“Peştera este vizitabilă, dar accesul trebuie făcut cu foarte mare atenţie la urcuşul scărilor, până la gura peşterii, pentru că scările sunt într-o fază foarte, foarte avansată de degradare. Este acolo şi un panou de oprire, care-i avertiează pe cei care se încumetă să urce asupra riscurilor de accidente. Odată ajunşi la intrare e altceva. Noi am dormit acolo: am pus 11 corturi în sala mare, o sală uriaşă în care se pot monta corturi fără probleme”, mai spune Gabriel Cazan.