Ultimele dorințe ale lui Nicolae Ceaușescu. Ce îi aștepta pe români, dacă nu ar fi fost ucis în 1989

Dictatorul a avut foarte multe planuri pentru România, însă nu le-a mai văzut puse în practică. Ultimele dorințe ale lui Nicolae Ceaușescu au fost divulgate înainte de Revoluție. Mai exct, a fost vorba despre cel de-al XIV-lea Congres al PCR, acolo unde le-a vorbit timp de șase ore celor câteva mii de delegați, prezenți în sală.

Nicolae Ceaușescu avea câteva viziuni pentru țara noastră, în vremurile în care România se afla sub pumnul său de fier. Pe 20 noiembrie 1989, conducătorul și-a expus dorințele, în fața celor 3.308 de delegați, când a prezentat un raport extem de important, în fața Congresului.

Ultimele dorințe ale lui Nicolae Ceaușescu

Pentru perioada anilor 1991-1995, dictatorul plănuia ca producția de marfă industrială să crească cu aproximativ 30-50%. Totodată, acele procente trebuiau considerate ca fiind cele minime și trebuia să se încerce o mai creștere mai eficientă, potrivit Historia.

„Având în vedere rezervele existente, până în 1995, producția de lignit și cărbune trebuie să ajungă la circa 80 de milioane de tone, iar cea de huilă cocsificabilă la peste 20 de milioane de tone, asigurându- se cel puțin 90% din necesarul de cărbune cocsificabil. Va trebui să crească producția de metale neferoase, care trebuie să asigure în întregime necesarul economiei naționale”, le spunea Nicolae Ceaușescu românilor la ultimul Congres PCR.

Ce îi aștepta pe români, dacă nu era ucis în 1989?

„În următorul deceniu, se vor realiza investiții de 3.200-3.500 miliarde de lei, din care 1.600-1.700 miliarde de lei în cincinalul al IX-lea. Pe această bază se vor crea condițiile ca, în 1995, toate județele să realizeze un volum de activitate economică pe locuitor de cel puțin 100 mii lei, iar în peste 20 de județe să se depășească 150 mii lei”, mai promitea Nicolae Ceaușescu.

Dictatorul comunist mai promitea și realizarea unui program de irigații și amenajări funciare. De aceea, până în anul 1995, ar fi fost irigate cel puțin 6 milioane de hectare. Mai mult, până în perioada anilor 2000, s-ar fi ajuns la un total de 7,5 milioane de hectare de teren agricol. Dintre acestea, aproximativ 5,5 milioane de hectare ar fi reprezentat teren arabil. Se dorea să se ajungă și la o recoltă de cereale de 50 de milioane de tone, până în anul 1995.