Tradiţiile româneşti moştenite de la daci. Habar nu aveai cât de vechi sunt, de fapt

În perioada premergătoare Învierii, în anumite regiuni din țară localnicii sărbătoresc prin tradiții și obiceiuri, iar tradiţiile româneşti moştenite de la daci, printre cele mai vechi de altfel, sunt prezente, inclusiv în Duminica Floriilor.

În Duminica Floriilor, încă se mai păstrează tradiţiile româneşti moştenite de la daci

Astăzi este ultima zi de Duminică, înaintea Învierii Domnului Iisus, iar peste tot în țară, mai ales la sate, sunt readuse în atenția publicului tradiţiile româneşti moştenite de la daci.

Fie că vorbim de satele din Transilvania, regiunea Olteniei sau Moldova, dacă mergi astăzi în aceste locuri vei descoperi adevărate valori păstrate cu sfințenie de bătrânii locurilor, precum sunt și cei din Comănești, satul superb din România, din județul Bacău.

Aici, în fiecare an, de Duminica Floriilor,  ai să descoperi pe ulițele satului o varietate de culori, straie autentice și, bineînțeles, tradiţiile româneşti moştenite de la daci.

Una dintre ele este ritualul urșilor, obicei păstrat încă de pe vremea lui Decebal și Burebista, și care adună atât localnicii, cât și pe cei care doar vor să admire aceste procesiuni de bărbați îmbrăcați în urși, cu costume cântărind până la 60 de kilograme.

Dansul Ursului, o tradiție veche, păstrată și astăzi

Ulițele comunei, mai ales în ziua de Florii, se umplu de bărbații îmbrăcați în piei de urși, și în zgomotul asurzitor al tobelor, fac Dansul urșilor, una din tradiţiile româneşti, și-i vei auzi urând astfel: „…Frunzuliță mere coapte, a trecut anul, măi frate! Dar-ar Dumnezeu să dea ce n-a fost pe aicișa!”.

Costumele spun localnicii, sunt păstrate cu sfințenie și cu mare grijă, unele dintre ele fiind moștenite din tată-n fiu, deși ele sunt purtate cel mult odată pe an.

Tradiția spune că bărbații în Duminica Floriilor formează cete de urși care dansează și urează celor pe care-i întâlnesc, sau se duc la porțile gospodăriilor celor din sat și urează. Mai noi, au început să fie atrași în aceste procesiuni și cei mai mici, dar nu fără a avea și ei costumașe, pe măsura lor.

Românii vin doar pentru tradiții, iar străinii sunt imrpesionați

Unii dintre cei care participă la aceste procesiuni, deși nu mai locuiesc în țară, vin de fiecare dată pentru a participa, astfel păstrând tradițiile locului. Pe de altă parte, turiștii străini, unii aflați poate întâmplător, sunt fascinați de aceste tradiții și obiceiuri unice în lume, spunând că „este diferit, suntem impresionți!”.

Din păcate, genul acesta de turism, prin care s-ar putea promova și mai mult tradițiile românești, vechi de câteva sute de ani, nu se practică, iar singurii care pierd sunt românii și, implicit, statul român.