Soțiile folosite ca sclave, sacrificii umane pentru zei. Cât de cruzi erau geții și de ce își ucideau propriii eroi

Geții, unii dintre strămoșii noștri, n-au avut doar calități, așa cum spune propaganda naționalistă. Chiar dacă erau cei viteji dintre traci, erau cunoscuți și pentru obiceiurile lor barbare sau pentru modul josnic în care le tratau pe femei. O spun chiar istoricii antici.

Cu toții am vrea să ne mândrim cu niște strămoși iluștri, plin doar de calități, virtuoși, curajoși și așa mai departe. Din păcate, lauda cu trecutul nu este decât o slăbiciune a oamenilor din prezent. Propaganda naționalistă practicată de stat are și ea partea sa de vină, deoarece, în școli și-n cărți este prezentată doar o latură a istoriei. Specialiștii spun că nu există istorie obiectivă, dar putem măcar să vedem și opinia celor care i-au cunoscut în urmă cu peste două milenii pe strămoșii pe care-i privim azi ca pe niște zei.

Geții au stat la baza etnogenezei românești. Prezența lor pe meleagurile carpato-dunărene și pontice (adică la Marea Neagră) a fost atestată de o serie de scrieri antice. Istorici, filosofi și alți gânditori ai acelor vremuri, care călătoreau, au scris despre oamenii pe care i-au întâlnit pe aceste meleaguri.

Geții își tratau femeile ca pe niște sclave

Aparent, dintre toți, geții erau cei mai barbari, vicleni și aveau obiceiuri sângeroase care-i făceau să fie un popor temut.

Filosoful Heraclid din Pont, care a trăit în secolul al IV-lea Î.Hr., spunea despre geți că-și tratau soțiile ca pe niște sclave:

„Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celalelte lucruri”, scria Heraclid.

De asemenea, bărbații geți erau străini de monogamie. De fapt, nici nu se punea problema ca un bărbat să aibă căsnicie doar cu o femeie. Istoricul Herodot spunea despre geți că „au în devălmăşie neveste, ca să fie fraţi cu toţii şi, înrudindu-se, să nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrăjmăşie”.

Era și acesta un mod de viață, dar azi, este considerat unul barbar, aproape lipsit de orice urmă de civilizație, iar femeile erau tratate precum niște vite de prăsilă sau bunuri care puteau fi luate și date fără prea mult efort.

Geții își admirau eroii, dar îi omorau ca să-i facă nemuritori

Este un fapt consemnat în mai multe izvoare istorice. Eneas din Gaza a remarcat acest obicei barbar și lipsit de sens și scris despre el: „Geţii sugrumă pe cei mai frumoşi şi mai buni dintre ei şi îi fac astfel nemuritori, după părerea lor. Pe acest Marte, geţii totdeauna l-au înduplecat printr-un cult sălbatec, căci victimele lui au fost prizonierii ucişi, socotind că şeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sînge omenesc.”

Sacrificiile umane se cereau periodic în rândul comunității, pentru al îmbuna pe zeul suprem Zamolxis. Se pare că geții credeau că e bine să trimită un emisar la acest zeu, ca să-l înduplece să nu aducă năpastă asupra societății. Evident, trimiterea emisarului presupunea sacrificarea unui bărbat tânăr. Dacă, totuși, se întâmpla ceva rău în comunitate, însemna că emisarul nu și-a făcut bine treaba și era „trimis” altul.