Șocant: în câte secunde te poți infecta cu covid-19. Specialiștii sunt în alertă

Temerile populației, în raport cu infectarea cu noul virus COVID-19, sunt din ce în ce mai mari. Multe informații, contradictorii referitoare la cum ne putem infecta au apărut în spațiul public. Multe dintre ele sunt informații false, nedovedite, altele care au un sâmbure de adevăr.

Care este adevărul despre posibila infectare cu COVID-19

Simptomele pentru COVID-19 pot începe de la 2 zile și până la 14 zile după ce ați fost expus, spun specialiștii. Timpul mediu de apariție a simptomelor este de aproximativ 4 până la 5 zile. Pentru mulți oameni, aceste simptome sunt inițial ușoare și apoi se agravează în câteva zile.

Cele mai frecvente simptome sunt febra, tusea și dificultăți de respirație. Alți pacienți pot prezenta dureri corporale, congestie sau secreție nasală, dureri în gât, diaree, frisoane sau pierderea gustului și a mirosului.

Cum arăta Elena Lasconi când participa la Ferma de la PRO TV. Imaginile pe care românii le-au uitat

Carmen Harra ar fi prevestit cine ar fi următorul președinte al României: ”Va aduce o nouă energie!”

Fiica Elenei Lasconi, REACȚIE TRANȘANTĂ! ”Eu și mama...”

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Conform cercetărilor făcute de cei de la Universitatea Princeton, încă de timpuriu, s-a constatat cum se transmite virusul de la persoana infectată la o persoană neinfectată. Transmiterea COVID-19 are loc în principal prin picături respiratorii care pot răspândi virusul și pot provoca infecții la alții.

Potrivit acestora, transmisia aeriană a SARS-CoV-2 poate avea loc în spații închise, în timpul expunerii prelungite la particulele respiratorii care sunt generate prin activități precum strigătele, cântatul sau exercițiile, care măresc cantitatea de picături infectate în aer, sau într-un spațiu ventilat necorespunzător, care permite acumularea de picături infectate.

Picăturile de obicei nu călătoresc mai mult de doi metri și nu zăbovesc în aer. O distanță socială de 2 metri intenționează să vă protejeze împotriva infectării unei alte persoane sau a infectării.

Care este distanța de protecție față de un pacient infectat

Recentul studiu al cercetătorilor de la Universitatea Princeton a relevat că sunetele plozive precum „P” creează pufuri de aer în fața difuzorului. Testul a fost făcut în timpul unei conversații. În tot acest timp s-a creat ceea ce cercetătorii au numit „o urmă de pufuri”.

Fiecare puf creează un mic vortex de aer în fața difuzorului. Interacțiunea acestor vortexuri creează un flux de aer „în formă de jet” din gura difuzorului. Cercetătorii au descoperit că acest flux de aer ar putea transporta cu ușurință și foarte rapid particule minuscule departe de difuzor.

Concluzia este că o frază scurtă poate muta particulele peste distanța de 1 metru recomandată de Organizația Mondială a Sănătății în câteva secunde. Cercetătorii au spus că distanța depinde în parte de durata conversației. Cineva care vorbește mai mult timp va trimite particule mai departe. Regula de distanță de 2 metri poate să nu fie o barieră suficientă într-un spațiu interior fără o ventilație bună.

”Dacă vorbiți timp de 30 de secunde cu voce tare, veți proiecta aerosoli mai mult de șase picioare în direcția interlocutorului dvs.”, se concluzinează în studiul Princeton.

Cât timp poate trăi COVID-19 pe suprafețe

Majoritatea virușilor pot trăi câteva ore pe o suprafață pe care aterizează. O varietate de studii analizează cât timp virusul rămâne în viață pe o varietate de suprafețe. Un studiu a arătat că virusul a trăit până la 4 ore pe cupru. Datele au arată că a trăit până la 24 de ore pe carton și până la 2 până la 3 zile pe plastic sau oțel inoxidabil.

Încă nu este clar dacă acest lucru crește șansele de transmitere. Din ceea ce știam până acum, transmiterea de la suprafețe prezintă un risc mult mai mic decât de la persoană la persoană. Este întotdeauna o idee bună să dezinfectați suprafețele pentru a scăpa de virus.

Cercetătorii au folosit datele din experimente pentru a crea un cadru matematic. Astfel au ptutu calcula transportul picăturilor de la gura vorbitorului în zona înconjurătoare. Ei au menționat că lucrarea nu ține cont de mișcarea capului sau corpului difuzorului și de mișcarea aerului de fond cauzată de ventilație și alte difuzoare. Oamenii de știință au mai spus că analiza acestor factori ar necesita lucrări suplimentare.