Singurul copac din România care nu se usucă niciodată. Rezistă datorită unui fenomen biologic rar. E unic în lume

Singurul copac din România care nu se usucă niciodată este considerat monument al naturii, un simbol al unuia dintre cele mai importante orașe de la noi din țară. Vechi de câteva sute de ani, rezistă datorită unui fenomen biologic rar, în ciuda faptului că este afectat de cea mai periculoasă boală a speciei sale.

Care este singurul copac din România care nu se usucă niciodată

A fost martorul tăcut al ultimelor patru secole din istoria unuia dintre cele mai mari orașe din Moldova. Un tei argintiu este poate cel mai cunoscut copac din România, considerat arbore monument și protejat prin lege.

Specialiștii estimează că „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou din Iași are o vârstă de aproximativ patru secole. De-a lungul timpului, a suferit trei mari tratamente, primul, după ce a fost aproape distrus, în 1953, de o furtună puternică.

Este probabil singurul copac din România care nu se usucă, el rezistând datorită unui fenomen biologic rar ce a ajutat unele rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, ajungând în pământ. Înflorește în fiecare an, fiind vizitat de turiști din toate colțurile țării.

Vârsta lui rămâne un mister. Potrivit datelor Agenției pentru Protecția Mediului Iași, vârsta arborelui este de circa 458 de ani. Biologul Ionel Lupu, în urma unei expertize științifice efectuate în 2013, a estimat că vechimea sa ar fi, de fapt, de circa 540 de ani.

În 2014, un raport dendrologic realizat de specialiștii de la Asociația Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu” a dezvăluit că „Teiul lui Eminescu” este afectat de cea mai periculoasă boală a speciei respective, „cancerul teiului”, provocat sistematic de ciuperca xilofagă Trematovalsa Matruchotii sau „putregaiul galben”. Cu toate astea, înflorește an de an.

Te-ar putea intereasa și: Ce se poate planta între pomii fructiferi. Secretele celor mai iscusiți grădinari pentru recolte bogate

„Așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată”

Copacul a fost distrus aproape în totalitate de o furtună cu grindină, în 1950. Trei ani mai târziu, angajații Primăriei l-au toaletat, l-au dezinfectat, au legat trunchiul cu cercuri metalice și au sprijinit toate brațele pe console.

La începutul anilor ’90, Mandache Leocov, director la acea vreme al Grădinii Botanice din Iași, spunea că teiul dădea „semne vizibile de moarte”.

„Prin 1990 am avut curajul să încercăm salvarea teiului. S-au scos centurile de siguranță care îl strangulau, a fost spartă cu dalta plomba de ciment, grea de peste 200 de kilograme, și minunea minunilor ni s-a deschis în fața ochilor.

Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată.

De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și le-au înlocuit pe cele vechi. Nici măcar în literatura de specialitate nu se găsește un asemenea exemplu.

Eu am să las în scris că atunci când acest arbore va muri definitiv, să i se facă o cupolă de sticlă pentru a rămâne o mărturie peste veacuri.(…)

Iașiul se va mândri cu Teiul lui Eminescu încă 50, poate chiar 100 de ani de-acum încolo, fără probleme”, a spus specialistul.

Te-ar putea intereasa și: Copacii din România care nu vor mai putea fi tăiaţi. Amenzile vor fi usturătoare