Singurii oameni care au reușit să îl sperie pe Nicolae Ceaușescu. Soțul Elenei a tras spaima vieții sale

Singurii oameni care au reușit să îl sperie pe Nicolae Ceaușescu. Soțul Elenei a tras spaima vieții sale
Singurii oameni care au reușit să îl sperie pe Nicolae Ceaușescu

În 1977 în Valea Jiului tensiunile și nemulțumirile ortacilor aveau să ducă la una din cele mai importante mișcări sociale. Nicolae Ceaușescu, cunoscut pentru modul brutal de a înăbuși orice lucru de acest fel, ia o decizie dură. Peste 2.000 de soldați și agenți de securitate au fost trimiși în Valea Jiului să înăbușe una din cele mai mari greve postbelice din țară. La greva minerlor din 1977 au fsot implicați aproximativ 35.000 de mineri.

August 1977 și greva minerilor din Valea Jiului

Sfârșitu lunii iulie a anului 1977. Cei peste 35.000 de mineri din Valea Jiului sunt din ce în ce mai nemulțumiți de condițiile de muncă. Autoritățile locale nu iau în considerare niciuna din cererile minerilor din Valea Jiului. Este 1 august 1977, ortacii din Valea Jiului decid să intre în grevă.

Începutul grevei din Valea Jiului a fost de fapt deschiderea unei perioade de tulburări. Momentul devine cea mai importantă provocare pusă de un grup de muncitori regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu de la protestele declanșate de Revoluția maghiară din 1956. Greva a avut loc între 1 și 3 august 1977,  în cel mai mare oraș minier din Valea Jiului, Lupeni.

Cei 35.000 de mineri reușesc în acele trei zile ale anului 1977 să-l forțeze pe Nicolae Ceaușescu să-și întrerupă vacanța. Greviștii s-au întors la muncă doar după lungi negocieri în care Ceaușescu a indicat personal că majoritatea cererilor lor vor fi îndeplinite.

1 august 1977, ziua cea mai grea din Valea Jiului

La 1 august, minerii care lucrau în subteran au refuzat să revină la suprafață. Reveneau la muncă doar dacă li se îndeplinea o listă de cereri. Plângerile lor au inclus condiții de muncă slabe, aprovizionare necorespunzătoare cu alimente și gestionare ineficientă. Cu toate acestea, scânteia care a dus la greva a fost o nouă lege a pensiilor adoptată  în iunie. Noua lege a pensiilor le cerea minerilor să lucreze mai mult pentru o pensie mai mică.

Pe 2 august, greva s-a răspândit în întreaga Valea Jiului. La acel moment era o regiune care avea angajați 40.000 de lucrători de suprafață și 5.500 de mineri sub pământ. Nicolae Ceaușescu i-a trimis pe vicepremierul Ilie Verdet, pe ministrul muncii, Gheorghe Pana, si pe ministrul minelor, Constantin Băbălău, pentru a discuta cu greviștii.

„În toată viața mea, nu am văzut niciodată o astfel de scenă. Mulțimea s-a întins cât vedeai cu ochii.

Când au sosit miniștrii, aceștia au fost capturați de lideri. Am luat mâncarea pe care trebuie să o mâncăm și le-am aruncat în față.”; povestea la acea vreme un demonstrat celor de la Washington Post.

Secretarii dictatorului luați prizonieri de minerii din Valea Jiului

Ținându-i ostatici pe doi dintre miniștri, minerii au cerut să se întâlnească cu Ceaușescu. Președintele a sosit cu elicopterul a doua zi. Obișnuit cu adulații în masă, el a fost confruntat în schimb cu o mulțime de mineri furioși. La început l-au împiedicat să vorbească cu jigniri și strigăte.

Când minerii i-au permis să vorbească, el a adoptat un ton cociliator criticând oficialii locali ai partidului și managerii de mine. El le promitea grevistilor că legea pensiilor va fi revizuită și că salariile și condițiile de muncă vor fi îmbunătățite.

Camioane de alimente au fost aduse repede în zonă. Majoritatea erau pline cu carne, unt și alte bunuri de înaltă calitate, de obicei dificil de obținut. Organizatorii partidului le-au spus minerilor că și-au câștigat cererile, iar greva a fost anulată.

Nicolae Ceaușescu speriat de grevele minerilor

În acei ani, ca de altfel demonstrat și în anii ’90, minerii din Valea Jiului puteau fi o adevărată forță insurgentă. Nicolae Ceaușescu știa asta foarte bine, de aceea a decis să ajungă imediat în Valea Jiului.

Aparatul de partid a reușit să țină incidentul departe de ochii presei, dar nu pentru mult timp. Publicații importante ale vremii, precum Washington Post, scriau articole ample pe marginea grevei din Valea Jiului.

Detalii fragmentare ale grevei din acele trei zile au ajuns în lumea exterioară.  Rapoartele despre tulburările sociale era rare în România anului 1977. În acele zile statul comunist român, în ciuda politicii sale externe ferm independente, era considerat unul dintre cele mai represive dintre societățile comuniste din Europa de Est.

Deși autoritățile vremii au recâștigat temporar controlul în vale făcând unele concesii, neliniștile din Valea Jiului aveau să devină un precedent periculos pentru Nicolae ceaușescu. De altfel temerile sale aveau să genereze un alt conflict, cel de la Brașov. Este vorba de revolta muncitorilor  de la Brașov, din 15 noiembrie 1987.

Legat de greva din Valea Jiului din 1977, diplomații occidentali credeau că incidentul a fost o mare rușine pentru Ceaușescu. Exact cu trei zile înainte de incident, Ceaușescu se întorcea dintr-o vizită de lucru de la Kremlin. Kremlinul punea la acel moment sub semnul întrebării  capacitatea lui Nicolae Ceaușescu de a păstra ordinea în propria țară. În același timp era tras la răspundere pentru politica sa de investiții în industria grea în detrimentul bunurilor de larg consum.

Trei luni mai târziu, minerii din Valea Jiului se pregăteau pentru o iarnă grea. Euforia care a urmat unei victorii aparente a făcut loc cinismului și fricii.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI