Simona de la Puterea Dragostei, momente cutremurătoare. Clipe dramatice pentru concurentă

Simona Braboveanu a trecut prin clipe groaznice încă din copilărie. Deși pare că nimic nu are să-i facă dispărut zâmbetul de pe chip, drama povestită fanilor a reușit să facă asta. Ce a pățit fosta concurentă de la Puterea Dragostei în copilărie? Tânăra s-a întristat nespus când le-a dezvăluit totul fanilor.

Drama Simonei Braboveanu. Prin ce a trecut fosta concurentă de la Puterea Dragostei?

Simona de la Puterea Dragostei a fost una dintre cele mai controversate concurente. Mereu în centrul atenției datorită faptului că ar fi fost virgină, așa cum s-a lăudat de zeci de ori, Simona a reușit să-și atragă antipatii uriașe în mediul online, mai cu seamă după ce la finele competiției a revenit în atenția lui Jador. Deși toată lumea o consideră o fire nebunatică și foarte pozitivă și veselă, amintirea cea mai grea îi șterge imediat zâmbetul de pe chip. Mulți ar fi crezut că tânăra n-ar fi avut parte de lecții puternice de la viață, dar de fapt învățăturile sale au venit la o vârstă foarte mică.

Simona și-a pierdut tatăl pe când avea doar 11 ani, iar de atunci nimeni nu-i poate înlocui dorul imens pe care-l resimte tot timpul. Fosta concurentă de la Puterea Dragostei le-a dezvăluit fanilor ceva ce ei nu știau, drama vieții sale. Fata a mai spus că plângea de fiecare dată când prietenii ei își strigau tatăl, ulterior dându-le urmăritorilor ei un sfat –  să-și aprecieze și să-și iubească nespus părinții. Aceasta a reușit să-i emoționeze pe toți cei care o urmăresc pe rețelele de socializare care i-au și promis că o să le arate părinților mai mult respect decât înainte.

„Mi-a fost foarte greu. Mă duceam să nu mă vadă nimeni și plângeam”

„Mi-a fost foarte greu. Dumnezeu mi-a dat putere să trec peste, mi-as fi dorit să fie și el acum lângă mine să vadă ce mare și frumoasă s-a făcut fata lui. Eram mică, aveam 11 ani și e greu…e foarte greu, au fost momente când îmi auzeam prietenii că-și strigau părinții ”tată” și mă apuca plânsul. Mă duceam să nu mă vadă nimeni și plângeam, pentru că mi-aș fi dorit să pot să strig și eu tată. Nu aveam pe cine. Vă dau un sfat, să vă prețuiți părinții cât îi aveți în viață. De multe ori am strigat la el și m-a liniștit. Tot ce mi-am dorit, am primit și cred că e și datorită lui”
Simona Braboveanu