Te-ai gândit vreodată de unde provin numele celor mai cunoscute râuri din România? Mureș, Bucur, Dunăre, Olt. Fie că vorbim despre legende, mituri sau superstiții, fiecare dintre aceste ape are o anumită poveste. Cum s-au ales, de fapt, numele râurilor de la noi din țară.
Cu toții știm că, înainte de a se vărsa în Marea Neagră, Dunărea străbate zece țări. Dar de unde provine numele Dunării? Al doilea cel mai lung fluviu ca mărime din Europa este cunoscut sub denumirile de Donau, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată și Danube în engleză.
Istoria numelui fluviului Dunăre ne duce înapoi în timp, în Antichitate. Acum trei mii de ani, Dunărea era cunoscută sub Istros/Istru/Hister sau Danaistru de către greci, iar romanii numeau fluviul Danubius, care se traducea prin „Zeul Fluviilor”.
Deși numele Dunăre este înrudit cu cel latin Danubius, lingviștii moderni sunt de părere că numele dat de români ar reprezenta o formă prescurtată de la „Duna cea rea”.
Istoria celor mai mari râuri din România își trage rădăcinile din vremuri străvechi. Dintre toate legendele apelor de la noi din țară, cu siguranță cea mai emoționantă și interesantă povești referitoare la numele râurilor autohtone este cea a fraților Mureș și Olt.
Se spune că cei doi fii de împărat semănau leit, ca două picături de apă. Gemenii, totuși, aveau firi total diferite: unul era aprig și tulburat, iar celălalt era calm și liniștit. Legenda spune că tatăl lor a plecat la război, iar de atunci nu s-a mai știut nimic de el. Anii au trecut, iar cei doi prinți au crescut. Bărbați în toată firea, Mureș și Olt au plecat în căutarea părintelui lor dispărut fără urmă.
Înainte de a pleca în căutarea părintelui lor, Mureș și Olt și-au luat la revedere de la mama lor, cerându-i binecuvântarea. Împărăteasa și-a implorat fiii să rămână mereu împreună, orice s-ar întâmpla, promisiune pe care ambii au încălcat-o la puțin timp după ce și-au început călătorie.
Distrusă de durere, mama celor doi prinți a plecat în căutarea băieților ei, dar fără noroc. Potrivit legendelor, Mureșului i s-a făcut dor de fratele său Olt și s-a întors și el spre miazăzi, însă nu a mai reușit niciodată să îl ajungă din urmă pe geamănul rebel. Împărăteasa ar fi plâns fără încetare, iar astfel Olt şi Mureş s-au prefăcut în două râuri, fiecare având un destin bine definitv: Oltul să curgă năvalnic, printre stânci, în timp ce Mureşul curgea liniştit, printre câmpii.
Citește continuarea pe stiridinlume.ro