Ascuns adânc în munții din provincia Guizhou, China, se află satul Zhongdong, despre care se crede că este singurul loc din lume în care oamenii trăiesc permanent într-o peșteră. La o altitudine de 1.800 de metri, această localitate inedită este casa a aproximativ 100 de oameni, organizați în jur de 18 familii. Deși izolat și cu condiții de viață simple, satul continuă să existe, fiind martorul unei culturi și mod de viață tradițional, rezistent în fața schimbărilor moderne.
Pentru a ajunge la Zhongdong, trebuie să parcurgi un drum dificil prin munți, ceea ce face ca acest loc să fie deosebit de izolat. Călătoria până la cel mai apropiat magazin durează trei ore, iar acest drum este parcurs de locuitori pe jos, evidențiind provocările vieții de zi cu zi. Satul a rămas în acest fel izolat, departe de confortul și agitația vieții moderne, iar accesul limitat la resurse face ca orice deplasare să fie o adevărată expediție.
În pofida acestor dificultăți, locuitorii nu sunt descurajați și aleg să rămână aici. Această hotărâre vine, în parte, dintr-un sentiment profund de apartenență la un loc pe care îl consideră acasă, în ciuda vieții aspre.
Zhongdong nu este doar un sat neobișnuit prin localizarea sa, ci și prin istoria pe care o poartă. Majoritatea locuitorilor sunt descendenți ai poporului Miao, o minoritate etnică din China, care și-au găsit refugiu în această peșteră în timpul războiului civil chinez. După încheierea războiului în 1949, locuitorii au decis să rămână aici, chiar dacă viața de zi cu zi era dificilă și izolarea era mare. Deși războiul s-a terminat, acești oameni au ales să păstreze modul de viață tradițional și să continue să trăiască în armonie cu natura, într-un loc unde lumea modernă părea să nu poată ajunge.
Această decizie de a rămâne le-a permis să își conserve cultura și tradițiile, deși au avut de înfruntat numeroase provocări. În acest sat izolat, oamenii duc o viață simplă, trăind în case construite din bambus și gătind la foc de lemne. Până la închiderea școlii locale în 2011, copiii din sat aveau acces la educație chiar în inima peșterii, o instituție care a fost închisă cu argumentul că „China nu este o societate a oamenilor cavernelor”, potrivit autorităților.
Locuitorii din Zhongdong au reușit să păstreze un mod de viață auto-suficient, bazat pe resursele pe care le pot găsi în natură. Casele lor sunt construite cu materiale naturale, în principal bambus, iar viața de zi cu zi este guvernată de activități simple, dar necesare pentru supraviețuire. Gătitul la foc de lemne este o practică obișnuită, iar orice modernizare, cum ar fi televizoarele sau mașinile de spălat, este o raritate. Totuși, unele case au acces la electricitate, ceea ce le oferă locuitorilor posibilitatea de a folosi aceste aparate.
Un aspect notabil este că peștera în care se află satul face parte dintr-un parc natural protejat de lege, ceea ce înseamnă că nu poate fi modificată sau alterată. Acest lucru contribuie la conservarea unicității locului, dar impune și restricții asupra dezvoltării sau modernizării satului, făcând și mai dificilă viața celor care locuiesc acolo.
Viața în Zhongdong nu este ușoară nici pentru cei mici. În absența școlii locale, copiii din sat trebuie să meargă pe jos două ore până la cea mai apropiată instituție de învățământ. Această călătorie zilnică pe teren accidentat este dificilă, dar subliniază dorința locuitorilor de a le oferi copiilor o educație, chiar dacă aceasta vine cu eforturi considerabile. În ciuda dificultăților, sătenii din Zhongdong nu și-au pierdut dorința de a le oferi copiilor lor un viitor mai bun, fie și prin intermediul unei educații obținute în condiții grele.
De-a lungul timpului, viața în Zhongdong a rămas aproape neschimbată. Chiar dacă multe alte comunități din China s-au dezvoltat rapid, locuitorii acestui sat au continuat să trăiască așa cum au făcut-o strămoșii lor. Ei resping în mare măsură ideea de a părăsi satul și a se muta în orașe, considerând că viața în peșteră le oferă liniștea și sentimentul de apartenență pe care nu le-ar putea găsi nicăieri altundeva.
Până în prezent, autoritățile nu au reușit să îi convingă să părăsească satul și să se relocheze în alte părți ale țării. Locuitorii sunt legați de acest loc nu doar prin moștenirea culturală, dar și prin viața simplă pe care au construit-o aici. „Este acasă pentru noi, deși nu avem multe lucruri,” spune un sătean. „Aici ne simțim în siguranță și suntem liberi.”
Zhongdong rămâne o enclavă izolată, un loc unde timpul pare să se fi oprit. Într-o lume modernă și dinamică, acest sat ascuns în munți păstrează farmecul unui mod de viață tradițional, nealterat de tehnologie și de dezvoltarea urbană. În ciuda izolării și a sărăciei, locuitorii trăiesc într-un mod simplu, dar echilibrat, respectând natura și tradițiile care le-au fost transmise de generații.