Satele din România ascund locuri cu adevărat speciale și unice în toată lumea. Așa este și Ineleț, un sat din județul Caraș-Severin, acolo unde localnicii pot ajunge doar cu scara.
Ineleț este un sat din județul Caraș-Severin, care se află în Munții Cernei și este unul dintre cele mai izolate sate din România. Localnicii, dar și cei care doresc să-l viziteze, trebuie să urce pe o scară de lemn cu o lungime de 100 de metri.
Aceasta este singura cale de acces către Ineleț. Satul este atât de izolat încât nu are nici curent electric. Primarul nu are de gând să investească în Ineleț, deoarece, de fapt, este un cătun. Aici locuiesc doar câteva zeci de persoane.
Satul are o școala unde învață câțiva elevi, dar și o biserică. Preotul vine o dată la două săptămâni pentru a oficializa slujbele. Există o singură rută ocolitoare pentru a ajunge în sat, dar nimeni nu o alege, deoarece trebuie să înconjoare patru ore prin pădurea plină de animale.
„Cătunele Ineleț și Scărișoara sunt situate la 1000 de metri altitudine, în sălbăticie. Aici mai locuiesc câteva familii, în inima munților. E viața simplă, arhaică, ca la începuturi. Scările au fost construite, în anii ’70, fiind legătura, mai rapidă, a sătenilor de la munte cu lumea de jos. Există și un alt drum prin pădure, mult mai lung și mai dificil de parcurs”, se arată în postarea de pe Instagram a celor de la calatoribascheti.
Un alt sat unic din țară și poate din întreaga lume este Schitul Babicilor, o comunitate unică situată în Jurilovca, județul Tulcea, adăpostind o biserică dedicată Acoperământului Maicii Domnului, construită în 1838.
Aici nu există deloc bărbați, dar au permisiunea de a intra doar temporar pentru a munci. În Schitul Babicilor, femeile care au nevoie de ajutor sunt întâmpinate cu brațele deschise, având posibilitatea de a trăi fără griji.
Femeile care locuiesc aici nu sunt obligate să muncească. Sunt încurajate să-și dedice timpul rugăciunii și vieții spirituale, adoptând un stil de viață asemănător călugărițelor.
„Aici, în incinta bisericii, se găsesc câteva clădiri mici unde se adăpostesc femeile bătrâne. Este un loc fără prezența bărbaților.
Aici vin femeile care nu au mijloace materiale suficiente de subzistență, unele chiar având, dar alegând să se retragă aici pentru a putea participa mai ușor la toate slujbele bisericii.
Locul este cunoscut sub numele de schit, așa cum este denumit în comunitatea noastră”, a declarat Maxim Busla, un localnic din Jurilovca, fost inginer piscicol.