Sărbătoare mare în calendarul ortodox pe 27 octombrie. Ce sfânt este prăznuit și ce este bine să faci

În fiecare an, pe 27 octombrie, creștinii ortodocși din întreaga țară sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, considerat Ocrotitorul Bucureștilor. Această zi este una de mare importanță spirituală, fiind marcată în calendarul ortodox cu cruce roșie, semn al unei sărbători deosebite și zi de post. Cu ocazia acestei sărbători, Catedrala Patriarhală din București devine punctul de întâlnire al miilor de pelerini care vin să se închine la moaștele sfântului și să-și aducă rugăciunile și cererile către cel pe care-l consideră ocrotitor și mijlocitor în fața lui Dumnezeu.

Sfântul Dimitrie cel Nou: Viața unui ascet și loc de veci ales cu smerenie

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut în secolul al XIII-lea, într-un sat modest numit Basarabi, aflat în apropiere de actualul oraș Ruse, în Bulgaria. Provenind dintr-o familie săracă, el și-a petrecut copilăria lucrând ca păstor, ducând o viață simplă și curată. Încă de tânăr, și-a arătat iubirea față de Dumnezeu prin participarea la slujbe și prin dorința de a învăța mai multe despre credință și spiritualitate. A ales să îmbrățișeze viața monahală și, ulterior, s-a retras într-o peșteră de pe malul râului Lom, unde și-a petrecut anii în rugăciune și post, departe de lume.

Potrivit tradiției bisericești, nu se știe exact când a trecut la cele veșnice, dar se spune că și-ar fi ales singur locul de odihnă între două pietre, pregătindu-se astfel pentru trecerea sa în lumea de dincolo. Această smerenie și detașare față de cele lumești l-au transformat într-un simbol al vieții monahale austere și devotate.

Descoperirea moaștelor și începutul venerării

După trecerea sa în veșnicie, trupul său a fost uitat, dar nu pentru mult timp. Legenda spune că Sfântul Dimitrie s-a arătat într-o vedenie unei fete bolnave, rugând-o să-l scoată din apă, deoarece locul său de veci fusese inundat din cauza creșterii nivelului râului. După ce trupul său a fost găsit și așezat la loc de cinste, fata s-a vindecat, iar vestea despre această minune s-a răspândit rapid, făcându-l pe Sfântul Dimitrie să fie cunoscut și venerat de credincioși.

În secolul al XVIII-lea, în contextul războiului dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman, generalul Piotr Saltîkov a mutat moaștele sfântului în Rusia. Totuși, datorită intervenției unui credincios din Țara Românească, pe nume Hagi Dimitrie, sfintele moaște au fost readuse înapoi, drept compensație pentru pagubele suferite în urma conflictului. Astfel, moaștele au fost așezate la Catedrala Mitropolitană a Ungrovlahiei din București, unde se află și astăzi.

Pelerinajul de la Catedrala Patriarhală și întâlnirea cu sfințenia

Anual, în perioada sărbătorii de 27 octombrie, Catedrala Patriarhală din București devine scena unui amplu pelerinaj. Mii de credincioși din întreaga țară se adună pentru a se închina la racla Sfântului Dimitrie cel Nou și pentru a primi binecuvântare. În 2024, pelerinajul are loc în perioada 21-29 octombrie, iar Patriarhia Română a pregătit evenimente speciale pentru a marca această perioadă spirituală.

Pe lângă moaștele Sfântului Dimitrie, pelerinii au ocazia să se închine și la alte relicve sfinte, precum o parte din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie. În plus, o icoană a Maicii Domnului din Grecia și un fragment din moaștele Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, au fost aduse pentru această ocazie, făcând din pelerinajul de la București un eveniment deosebit de complex și profund.

Minunea din 1989: O mărturie a credinței

Printre numeroasele mărturii despre minunile săvârșite de Sfântul Dimitrie cel Nou, una dintre cele mai cunoscute este cea petrecută la Catedrala Patriarhală în anul 1989. Părintele Iustin Bulimar a povestit despre un credincios care participa frecvent la slujba Sfântului Maslu și care, deși se deplasa cu ajutorul cârjelor, nu lipsea niciodată de la slujbe. Într-o zi, după ce s-a închinat la racla Sfântului Dimitrie, bărbatul s-a ridicat și a coborât treptele catedralei fără să realizeze că își uitase cârjele.

„Când a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de minunea ce se întâmplase. S-a întors plângând și mulțumind Sfântului Dimitrie pentru vindecare,” a relatat părintele Iustin Bulimar. Această mărturie a devenit simbolul puterii vindecătoare a Sfântului Dimitrie, atrăgând și mai mulți credincioși la racla sa de-a lungul anilor.

Canonizarea și recunoașterea oficială a sfințeniei

Sfântul Dimitrie cel Nou a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955, fiind recunoscut oficial ca ocrotitor al Bucureștilor. Credincioșii i-au atribuit acest statut datorită numeroaselor minuni și ajutorul pe care îl oferă celor care se roagă cu credință la moaștele sale. Prezența moaștelor sale în Capitală a transformat Catedrala Patriarhală într-un loc de pelerinaj și de rugăciune profundă, unde speranțele și dorințele credincioșilor se împletesc cu rugăciunile pentru binecuvântare și ocrotire.

Un simbol al credinței și al speranței

Pelerinajul la racla Sfântului Dimitrie cel Nou nu este doar o tradiție anuală, ci și un moment de întâlnire cu sfințenia și cu credința profundă. Pentru credincioșii din România și nu numai, ziua de 27 octombrie reprezintă un prilej de a mulțumi, de a cere ajutor și de a se încuraja reciproc prin povestiri despre minunile pe care le-au trăit sau despre mărturii de vindecare. De la viețile schimbate, până la speranța oferită în momente dificile, Sfântul Dimitrie cel Nou rămâne un simbol al ocrotirii divine și al puterii rugăciunii.