Săptămâna Patimilor, marți. Ce pildă se citește la denie și ce învățăm din ea

În Săptămâna Mare, în fiecare zi, în biserici, se ţin Deniile. Astfel, în ziua de marţi din Săptămâna Patimililor, în biserică se citeşte Pilda celor 10 Fecioare. Cum în această perioadă nu se poate merge la biserică, din cauza crizei sanitare, puteţi vedea un pic mai jos frumoasa Pildă.

Săptămâna Patimilor, marți. Ce pildă se citește la denie și ce învățăm din ea

Pilda care se citeşte în biserică în Marţea Marea ne prezintă zece fecioare, cinci neînţelepte si cinci înţelepte, care se pregatesc pentru căsătorie. Întâlnirea cu Hristos, în Noul Testamentest, este asemanată unei nunţi. Hristos este mirele, iar Apostolii poarta numele de „prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este sfânta Biserică.

Împarăţia cerurilor, în Pildă, este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au ieşit în întampinarea mirelui. La evrei există obiceiul ca la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei. Acesta este aşteptat de mireasă şi de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui. Acolo se organiza ospăţul de nuntă.

Unde ies fecioarele în întâmpinarea mirelui

Astfel, prin sintagma „fecioarele au iesit in intampinarea mirelui”, nu trebuie sa intelegem ca fecioarele au ieşit pe stradş. Acestea au ieşit doar din incaperea unde se aflau, in mod firesc alaturi de mireasa, asteptandu-l pe mire.

Ginerică intarzie, iar fecioarele adorm. La miezul noptii, se vesteşte sosirea lui. Fecioarele îl întâmpină. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfarsite. Fecioarele „neintelepte” (nebune) vor cere celor intelepte sa le imprumute dintr-al lor.

Acestea nu vor, motivând că şi candelele lor se pot stinge în urma acestui împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În lipsa lor, soseşte mirele. Acesta intră la nuntă împreună cu fecioarele „care erau gata de nuntă” şi uşa se închide.

Mirele nu le mai recunoaşte pe fecioare

Ajung şi fecioarele neînţelepte, dar găsesc uşa închisă. Acestea strigă: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă„. Mirele le raspunde: „Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi„.

„Nu recunosc chipul meu in voi„, deci chipul nostru autentic este in Hristos, spunea parintele Constantin Galeriu, care a cercetat originalul grecesc al Noului Testament. Pilda se termină cu  aceste cuvinte: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului„.

Iisus Hristos a vrut ca prin această pilda să ne arate importanţa pregătirii în vederea Judecăţii de Apoi. Părintele Petroniu Tănase săune că întotdeauna diavolul ascunde păcatul sub chipul virtuţii.

„Adeseori forma, atât a virtuţii, cât şi a păcatului poate fi aceeaşi, pe când scopul le deosebeşte hotărât; scopul a toată fapta bună este Dumnezeu, iar scopul păcatului este moartea. De aceea, o fapta buna ca sa fie virtuoasă, are nevoie de o garanţie că scopul ei duce la Dumnezeu. Această garanţie, Dumnezeu a pus-o în aproapele nostru. Întrucât aţi făcut aceasta unuia din aceşti fraţi prea mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!” (Matei 25, 40) va zice Domnul. De aceea, orice faptă virtuoasă se valorifica prin purtarea pe care o avem faţă de aproapele nostru; este o faptă de dragoste, de milostenie faţă de dânsul. Milostenia este deci certificatul de garanţie al virtuţii, că este bine făcută, că duce la Dumnezeu„.

Cum trebuie să ne comportăm în Post

De aici reiese ca în vremea postului nu trebuie să ne oprim doar la înfrânare, nevoinţe, metanii etc, ci toate acestea trebuie însoţite de milostenie.

Fără milostenie nu îl cunoşti pe Hristos

Din această pildă se înţelege că o simplă virtute cultivată nu ne face moştenitori ai Împăraţiei lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost de ajuns fecioria.

Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a făcut pe acestea să nu ajungă alături de Hristos. Nu le-a folosit lupta cu trupul, ferirea de a cădea în păcatul desfrânării, din moment ce ele sunt privite drept păcătoase. Candele sunt darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fără ulei candelele se sting, adică fecioria dacă nu este însoţită de milostenie nu foloseşte la nimic.

Nu existî pedeapsă mai grea decât aceea de a-I rămâne necunoscut lui Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gura de Aur spune că somnul reprezintă moartea, iar strigarea de la miezul noptii, „Iată, mirele vine”, reprezintă trompeta arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemaţi la Judecată.