Reţetă tradiţională de magiun de prune. Ingredientul secret care îi dă savoare

Cum prepari rețeta tradițională de magiun de prune, cu un plus de savoare neașteptat! Cele mai bune gospodine au dezvăluit ingredientul secret ce îi dă savoare și o textură de invidiat.

Rețeta tradițională de magiun de prune. Care este ingredientul secret folosit de cele mai iscusite gospodine

Magiunul este departe a fi un preparat plictisitor sau previzibil. El poate fi făcut din dovleac, sau legume dulci, precum sfecla și morcovul, însă rețeta clasică de magiun de prune rămâne prima alegere a românilor.

Ingrediente:

• 5 kilograme de prune
• 500 de grame de zahăr (opțional)
• Sâmburi de caise, migdale sau nuci

Mod de preparare:

Fructele se spală cu grijă. Cele stricate se separă și se aruncă. Apoi, cele rămase se taie în jumătăți și se îndepărtează sâmburii. Se pun într-un vas suficient de mare  – preferabil, un ceaun de tuci sau de fontă. Se adaugă zahărul, doar în cazul în care se dorește obținerea unui magiun foarte dulce. Compoziție trebuie amestecată, din când în când, până ce dă în clocot.

Apoi, trebuie amestecat constant, pentru a preveni lipirea pastei de pereții vasului. Magiunul trebuie lăsat la fiert câteva ore, amestecând foarte des. Pentru a obține o textură crocantă și o aromă specială, se adaugă sâmburi de caisă tocați grosier – se pot folosi și migadale sau nuci. La fiecare kilogram de fructe se pune o mână de sâmburi. Ingredientul secret se adaugă în compoziție în ultimele 15 minute de fierbere.

Când pasta este bine legată și tare, magiunul este gata de luat de pe foc. Compoziția trebuie apoi transferat în borcane curățate bine înainte, preîncălzite, pentru a nu se sparge la contactul cu magiunul fierbinte. Ele trebuie sigilate și acoperite cu câteva pături și lăsate să se răcească peste noapte. Se păstrează într-un loc răcoros și fără umezeală.

Magiunul tradițional s-a născut din sărăcie. Cum improzivau gospodinele ingrediente și cum era mâncat

Le fel ca multe dintre cele mai îndrăgite preparate din gastronomia veche românească, magiunul a apărut din sărăcie. Cu mai bine de un secol în urmă, în gospodăriile sărace din zonele rurale, oamenii mâncau orice puteau crește. La acea vreme, zahărul era greu de găsit, așa că gospodinele erau nevoite să facă magiunul doar din fructe dulci: corcodușe, caise sau prune. Erau fierte până ce formau o pastă groasă, apoi păstrate pentru a fi consumate de-a lungul anotimpului rece. De cele mai multe ori, era servit cu o felie de mămăligă, un înlocuitor al pâinii.