Rate mai mari la bănci, după introducerea noului indice de credite

După ce declarase război BNR și băncilor și promisese rate mai mici la credite, Guvernul PSD a venit cu un nou indice de calcul al împrumuturilor. Social-democrații au promis una, dar rezultatul este altul.

Indicele ROBOR, cel care avea fluctuații care duceau, uneori, la creșterea ratelor la bănci, a devenit istorie. Acest indice a fost înlocuit cu IRCC – denumit, generic, indicele de referință pentru creditele acordate consumatorilor.

Guvernul a promis că, în acest fel, ratele la credite vor fi mai mici. Din data de 2 mai, cine își ia un credit nou de la bancă, are ratele calculate în funcție de IRCC. ROBOR mai este referință doar pentru creditele deja acordate până la acea dată.

Pe hârtie, noul indice este de 2,36%, spre deosebire de ROBOR, care e la 3,2%. Totuși, ratele românilor nu sunt mai mici, potrivit finzoom.ro. Cum a fost posibil așa ceva?

De ce sunt ratele calculate în funcție de IRCC mai mari decât cele care se raportează la ROBOR

Specialiștii au calculat ratele plătite de români în aprilie – cele raportate la ROBOR cu cele plătite în mai – cele la creditele noi, raportate la IRCC. Sunt cel puțin două bănci la care ratele au devenit mai mari, iar diferențele se duc spre 100 de lei.

La restul, ratele sunt mai mici, cu sume cuprinse între 13 lei și 118 lei.

În cazul Alpha Bank, la un credit de 250.000 lei pe 30 de ani, rata lunară din aprilie ar fi fost de 1.585 lei, calculată în funcție de ROBOR.  În funcţie de IRCC, rata lunară se ridică acum la 1.598 lei, deci este cu 13 lei mai mare.

Asta se întâmplă în cazul dobânzilor fixe. La cele variabile, situația stă altfel, iar rata scade cu 70 de lei. Influența indicelui IRCC se simte cel mai mult la Banca Transilvania. Acolo, rata scade de la 1.675 lei, în funcţie de ROBOR, la 1.557 lei, în funcţie de IRCC.

Promisiunea Guvernului, praf în ochi

Guvernul promitea că, până la sfârșitul anului, ratele românilor vor scădea la jumătate.

„Până la sfâşitul acestui an, Guvernul şi-a propus ca ratele la creditele românilor să coboare la jumătate, atât la băncile comerciale, cât şi prin programele pe care noi le avem demarate. Deci, dacă vorbim de taxa pe lăcomie, când vom ajunge la acest nivel peste media Uniunii Europene, dar la jumătate faţă de cât ele sunt astăzi, nici băncile nu vor mai avea de plătit niciun fel de taxă”.
Darius Vâlcov, consilierul premierului

Ceea ce probabil că a anticipat și Guvernul, dar a decis să nu spună public, e că băncile și-au luat măsuri de precauție. Ele derulează o activitate comercială, așa că e normal să încerce să câștige cât mai mult.

Așa că, pentru a se apropia de dobânzile percepute în baza ROBOR, au decis să crească marjele fixe ale creditelor. Sunt doar două bănci care au menținut marjele la același nivel – Raiffeisen Bank şi CEC Bank. Restul le-au majorat, în special la creditele ipotecare.

O perioadă în care accesarea de credite nu e recomandată

Specialiștii atrag atenția că urmează o perioadă în care costul finanțării va fi mare, iar românii nu ar trebui să se împrumute, dacă pot amâna acest moment, potrivit Digi24.

„Gestionaţi-vă bine bugetul, cumpăraţi doar ce aveţi nevoie, economisiţi – dacă se poate în valută – şi în niciun caz nu vă cumpăraţi imobiliare. Intraţi scump într-un credit acum, într-o perioadă în care rambursarea va deveni mai complicată“.
Iancu Guda, economist

Iancu Guda estima că ratele românilor ar putea scădea cu 5-10% în următoarele două luni, dar acest trend nu va dura foarte mult. Peste un an sau doi, IRCC va fi comparabil cu ROBOR.

„În niciun caz nu vorbim despre scăderile anunţate la nivelul guvernanţilor, «la jumătate», scăderi care sunt imposibile din punct de vedere tehnic sau economic şi dimpotrivă vom avea trimestre când IRCC va fi peste ROBOR“.
Iancu Guda, economist

Cea mai simplă explicație pentru ce se întâmplă acum în piață e legată de inflație. Dacă inflația nu va crește accelerat, atunci nici dobânzile nu vor crește. Dar dacă inflația o ia în sus, atunci dobânzile nu pot rămâne mici.

E o regulă de bun simț a economiei. Pe care e posibil ca guvernanții să o cunoască, dar să evite să o comunice public.