Primul text în limba română are 500 de ani. Surpriză: cine l-a scris și unde se află

Au trecut 500 de ani de la redactarea primului text în limba română. Documentul s-a păstrat timp de secole într-un oraș extem de cunoscut din România.

Primul text în limba română are 500 de ani. Cine l-a scris și unde se află

La Câmpulung-Muscel, în anul 1521, a fost redactat primul text scris în limba română numit „Scrisoare lui Neacșu ot Dlăgopole”.

Scrisoarea este păstrată în arhivele Brașovlului și are 500 de ani. Ea conține un secret important. Neacșu îl avertiza pe Johannes Benkner, judele Brașovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardeaului și Țării Românești ce tocmai se pregătea la sudul Dunării, potrivit lui Ion Rotaru.

Soția lui Emil Boc, apariție de senzație. A făcut furori pe podiumul de modă. Cum arată Oana și cu ce se ocupă

Moment cutremurător la înmormântarea Andreei, fiica lui Igor Cuciuc. Gestul sfâșietor făcut de artist, toată lumea a izbucnit în lacrimi

Înmormântarea lui Silviu Prigoană, ILEGALĂ?!? Un avocat a sesizat aspectul ilicit

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document cunoscut, scris în limba română cu caractere chirilice și a fost scris în 1521.

Scrisoarea a fost găsită de către arhivarul Friedrich Wilhelm Stenner, în 1894, în arhivele orașului Brașov.

Documentul a fost ulterior redescoperit și valorificat de istoricul Nicolae Iorga. Textul marchează trecerea de la limba slavonă la limba vernaculară, cea română. 

Scrisoarea include numeroase elemente de origine slavonă, I pak folosindu-se la începutul propozițiilor și însemnând „iarăși/din nou”.

Iată textul scrisorii

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.).

I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.

I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.

I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.

I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin) – (Apud Hurmuzachi – „Iorga. Documente”, XI).