Poveștile neobișnuite ale icoanelor făcătoare de minuni din România. Unde se găsesc

Poveștile neobișnuite ale unora dintre cele mai vechi icoane din România făcătoareare de minuni. Privite cu speranţă şi învăluite în mister, picturile sunt și astăzi sprijin pentru mulți.

Poveștile icoanelor făcătoare de minuni din România

Icoana, imagine plastică, artistică sau artizanală a unor ipostaze ori acțiuni ale divinității, sfinți sau zeități, este considerată sacră. Primele relatări despre provin de la scriitorul croat medieval Aelius Lampridius Cervinus.

Acum, picturile sunt expuse atât în lăcașurile de cult, cât și în locuințele credincioșilor, uneori și în alte edificii cu scopul de a evoca divinitatea, iar divinitatea se arată cu ajutorul lor, deși această situație este învăluită încă în mister. Mai exact, despre unele icoane se spune că sunt făcătoare de minuni, iar oamenii își pun speranța în puterea lor tămăduitoare, cer ajutor în momentele grele și se roage așteptând miracole.

Icoana Maicii Domnului ”Lidianca”

Cea mai veche icoană de acest gen din România, Lidianca, se află la Mănăstirea Neamț și a fost dăruită lui Alexandru cel Bun de către impăratul bizantin Manuel Paleologul. Puterea acesteia ar veni și de la vechimea sa, fiind datată ca realizare în anul 665.

Tradiția și unele vechi însemnări arată că este o copie realizată după cea a icoanei Maicii Domnului pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraș din Israel unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. Potrivit unor mărturii, pictura ar fi fost trimisă Papei Grigorie al III-lea(731 – 741), la Roma, unde a rămas mai bine de 100 de ani, fiind readusă apoi la Constantinopol, la o mănăstire.

Icoanele ”Axionița”

Alte două așezăminte monahale din Neamț sunt cunoscutele Agapia și Sihăstria, unde se află icoane ale Maicii Domnului, cărora li se mai spune ”Axionița” sau ”Axion Estin”, care se traduce din greacă ”Cuvine-se cu adevărat”. Cea de la Agapia este o lucrare veche despre care se spune că a fost dăruită Schitului Boiștea, tot din Neamț, de către ctitorul Macarie Bou, în secolul al XIV-lea.  A ajuns apoi la Mănăstirea Topilița și de acolo la Mănăstirea Gârcina.

Cât despre pictura de la Sihăstria, ea se află în naosul bisericii vechi și se știe că a fost pictată la începutul secolului al XIX-lea, la Muntele Athos, de către un călugăr român, care a stat acolo în post și rugăciune.