Povestea Teodorei, studenta la Medicină în Madrid discriminată din cauza scaunului cu rotile: „Mi-au sugerat într-un mod foarte intimidant că ar trebui să renunț la facultate”

Maria Teodora Dumitru, românca studentă la Medicină în Madrid, acuză universitatea la care învață că o discriminează pe caz de dizabilitate. În primii doi ani de studenție aici, nu s-a confruntat cu dificultăți, dimpotrivă. Lucrurile s-au schimbat însă acum, când trebuie să facă și practică.

Povestea de viață a Mariei Teodora Dumitru

Maria Teodora Dumitru are o poveste de viață cu adevărat impresionantă, presărată de foarte multe ori cu dificultăți greu de înțeles de către un om normal. Pe când avea doar 1 an, a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și tetrapareză spastică, motiv pentru care nu poate să scrie sau să se deplaseze.

Tânăra se ajută de un scaun cu rotile pentru a-și trăi viața, atât cât se poate în ritm normal. Teodora este studentă în anul 3 la Medicină, la Universitatea Complutense din Madrid, Spania. Ambițioasă din fire, a reușit să învingă toate dificultățile – până acum însă, când situația nu mai stă în mâinile sale.

Citește și: INTERVIU Teodora Maria Dumitru / Teo on wheels – Dansând cu viața în scaunul cu rotile. Povestea de curaj și determinare, o lecție pentru noi toți

Primele probleme cu care s-a confruntat, în calitate de persoană cu dizabilități

Cea mai mare bătălie pe care a dus-o Teodora, în calitate de persoană cu dizabilități, este probabil aceasta: nu i se permite practica la spitalul din Madrid pe care l-a ales pentru a studia problemele pacienților. Până recent, a lăudat mereu universitatea la care învață, datorită felului în care a tratat-o.

„O să vă spun o poveste și cred că poate fi încadrată la “cea mai mare bătălie pe care am dus-o până acum ca persoană cu dizabilități“. Voi încerca să nu mă pierd în detalii pentru că vreau să vorbesc cât se poate de clar și concis.

După cum bine știți, am lăudat întotdeauna universitatea la care învăț – sau, mă rog, spoiler alert: la care, aparent, obișnuiam să învăț – (ah, în caz că nu vă amintiți, este vorba despre Universitate Complutense din Madrid, ca să spunem totul pe față) pentru cât de incluzivă este în ceea ce privește studenții cu dizabilități. Și mai știți și că mie nu-mi place să mint sau să arunc cu noroi în lucrurile care chiar funcționează.

Într-adevăr, în primii doi ani de facultate nu am avut absolut nicio problemă în ceea ce privește adaptarea cursurilor și a practicilor la dizabilitatea mea. În septembrie a acestui an universitar, am început anul 3 de facultate, ceea ce însemna că urma să începem cursurile în spital, să vedem pacienți și cazuri reale, adică să trecem din sfera teoretică în cea practică”, a dezvăluit Teodora.

A refuzat să facă practică la alt spital, din cauza scaunului cu rotile

Românca a explicat că, odată cu începerea celui de-al treilea an universitar, au început și problemele pentru ea, ca persoană cu dizabilități. Prima provocare a fost reprezentată de faptul că spitalul la care făcea practică nu era prevăzut cu rampe, toalete pentru utilizatorii de scaun rulant și nici lifturi.

Prezentând această problemă vicerectorilor, propunerea lor a fost schimbarea spitalului. Studenta a refuzat acest lucru, fiindcă era singura instituție la care putea ajunge foarte ușor, având toate stațiile de metrou cu lift. Cu atât mai mult cu cât legea spune că toate spitalele publice trebuie accesibilizate.

„Odată cu începerea anului universitar, au început și problemele mele. În primul rând, clădirea unde studenții au cursurile la spitalul pe care eu l-am ales nu este prevăzută cu rampe, toalete pentru utilizatorii de scaun rulant și nici lifturi.

Ideea vicerectorilor cu privire la soluționarea problemei a fost să schimb spitalul, lucru pe care l-am refuzat pentru că aceasta era spitalul la care puteam să ajung cel mai ușor și rapid, toate stațiile de metrou având lift. Și până la urmă, legea spune că toate instituțiile publice trebuie accesibilizate”, a notat Teodora.

Universitatea Complutense a respins-o, până la urmă, din cauza dizabilității sale

„Asta a fost partea frumoasă a lucrurilor. La aproximativ două săptămâni după ce au spus că îmi vor pune rampă, aceeași vicerectori m-au informat, sau mai bine zis, mi-au sugerat într-un mod foarte intimidant că ar trebui să renunț la facultate pentru că nu-mi pot adapta practica din spital.

(Ca să înțelegeți, aceasta practica constă în vizitarea anumitor secții din spital, iar noi ca studenți ar trebui să observăm și să învățăm. Nimic mai mult, nimic mai puțin.)

Bineînțeles că nu m-am lăsat așa ușor, chiar dacă asta s-a întâmplat doar verbal, fără să am nicio decizie în scris. A fost doar o discuție între mine și vicerectori, într-un birou al spitalului”, a explicat Teodora într-un mesaj publicat pe rețelele sociale.

În circumstanțele date, românca a luat legătura cu o asociație care apără drepturile persoanelor cu paralizie cerebrală din Madrid, a făcut o cerere de adaptare atât a practicii, cât și a clădirii, atașând toate legile care susțin dreptul la educație și incluziune în societate a persoanelor cu dizabilități.

„Ca urmare, am luat legătura cu o asociație care apară drepturile persoanelor cu paralizie cerebrală din Madrid. Am elaborat în scris o cerere de adaptare atât a practicii, cât și a clădirii. Am atașat toate legile care susțin dreptul la educație și incluziune în societate a persoanelor cu dizabilități și am adăugat faptul că nu sunt primul caz de student cu dizabilități care are aceleași limitări fizice ca ale mele și care a terminat aceeași facultate, la aceeași universitate acum mai bine de 10 ani. În teorie, nu aveau argumente pentru a-mi respinge cererea”, a adăugat Teodora.

În teorie, reprezentanții instituției medicale din Madrid nu aveau niciun argument pentru respingerea solicitării înaintate de studentă. În practică însă, decizia facultății a fost anularea matriculei pe motiv de dizabilitate. Românca a contestat decizia, rămânându-i să acționeze însă doar în contecios administrativ.

Citește și: Tânără de 19 în scaun cu rotile, dezamăgită de STB. Doi șoferi de autobuz sunt anchetați

„În practică, decizia facultății a fost să-mi anuleze matricula pe motivul dizabilități mele. Am contestat decizia, am urmat toți pașii ierarhici. Nimic. Acum, îmi rămâne doar să merg în contencios administrativ și să lupt pentru drepturile mele”, a fost concluzia Teodorei.

„Nivelul la care s-a ajuns depășește orice discriminare de care am avut parte în România”

„Ceea ce mi se pare fascinant, pe lângă faptul că nu sunt primul caz care face facultatea de medicină având o tetrapareză, este faptul cum efectiv mi se ignoră dreptul la educație într-o țară care se vrea a fi vestică, evoluată, civilizată. Și cum închid ochii la niște fapte, dovezi și legi care sunt practic imposibil de negat.

Dacă vă întrebați ce simt, vă spun că predomină frustrarea. Nu credeam că la această vârstă, într-o țară ca Spania, în anul 2024, îmi vor ștampila din nou pe frunte “nu poți“. În plus, mi se pare că nivelul la care s-a ajuns depășește orice discriminare de care am avut parte în România.

Nu știu ce să spun despre cum cred că va arăta viitorul meu acum, dar un lucru este sigur. O să mă lupt până nu mai este loc. Nu îmi este în fire să renunț, nu pot să renunț. Am o chestie a mea pe care o tot repet. Ziua în care o să renunț, este ziua în care înseamnă că am murit”, s-a exprimat românca.

Teodora este determinată să lupte până rămâne fără opțiuni. Nu vrea și nici nu poate să renunțe, stabilindu-și ca principiu de viață că, ziua în care va renunța, va fi ziua în care a murit.