Constantin Niculăeș s-a născut în satul Giurgești din județul Iași, iar recent a împlinit frumoasa vârstă de 100 de ani. Ieșeanul a plecat în armată la vârsta de 19 ani, iar timp de 4 ani și jumătate a fost ținut prizonier. Familia acestuia a crezut că a murit, așa că l-au declarat dispărut.
Bătrânul a fost unul dintre prizonierii de război de pe Frontul de Est, capturați de U.R.S.S., după ce a luptat în zona Stalingrad, la Cotul Donului, între anii 1942 și 1943. La 19 ani a fost înrolat în armată și a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Fiica veteranului a adunat de-a lungul timpul povești uimitoare de la tatăl ei. Potrivit acesteia, Constantin Niculăeș a fost caporal. Luptând pe linia frontului, a fost făcut mai apoi sergent și a trecut granița peste Prut și a ajuns până la Stalingrad.
Rușii au contraatacat și i-au împins înapoi în România până în zona Neamțului, la Vânători. Au fost învinși și luați prizonieri în localitatea Galbeni, între Roman și Bacău. Rușii i-au încolonat în convoaie și i-au dus pe jos până în Basarabia, la Fălești. Au mers pe jos o zi și o noapte. De acolo au fost duși la Bălți cu trenul și apoi la Orobinsky, lângă Moscova. Au călătorit cu trenul marfar aproximativ 6 zile. Au mâncat pesmet. Pesmetul era uscat ca piatra. Apa era foarte puțină. Se oprea trenul prin gări și bătrânii ruși le dădeau apă soldaților pe furiș”, a declarat fiica Stratenia Cozari.
Familia credea că a murit și nimeni nu se aștepta să se întoarcă. Cât a fost prizonier, timp de 4 ani, a lucrat la o fabrică de conserve. În tot acest timp, nu a putut da de știre că este în viață. Atunci când s-a întors, mama ieșeanului a făcut infarct și a decedat din cauza emoțiilor când și-a revăzut fiul, crezând că a murit pe front.
Cât timp a fost prizonier, a trăit în barăci de lemn și a fost obligat să muncească în fabrici de conserve. Constantin a povestit că a călătorit timp de două zile și o noapte. De asemenea, în lagăr, unii prizonieri consumau foarte multă sare ca să moară, mai spune acesta.
Au fost eliberați toți pe 21 mai 1948, atunci când au venit diplomați de la ambasada americană. În total, au fost eliberați 2.000 de prizonieri din România, apoi trimiși cu trenul la Focșani. Au primit bilet de tren spre localitatea de domiciliu și au fost însoțiți de un colonel rus.