Pleonasmele care sunt cel mai des întâlnite în limba română. Ce greșeli fac foarte mulți români

De cele mai multe ori, în vorbirea curentă, poate fără să ne dăm seama, recurgem la un anume tip de expresii. Conform definiției, pleonasmele sunt „utilizarea mai multor cuvinte sau părți de cuvinte decât este necesar pentru o exprimare clară”. Uneori este denumit tautologie retorică. Este un dispozitiv literar comun în multe tipuri de scrieri și în vorbirea curentă. Mulți români recurg la folosirea pleonasmului, iar asta nu face altceva decât să ducă la exprimări greșite.

De ce ar trebui să evităm pleonasmele?

Există numeroase exemple de utilizare pleonastică în toate limbile. Iată câteva dintre cele mai frecvente dintre pleonasmele folosite în limba română:

• cadou gratis – poate fi un cadou altceva decât gratuit?
• refugiu sigur – un refugiu este prin definiție un loc sigur.
• avertizare în avans – un avertisment este prin definiție făcut în avans.
• preînregistrat – evident că înregistrarea a fost făcută în prealabil.
• număr PIN – PIN înseamnă „Personal Identification Number” (număr de identificare personală), deci este redundant să se repete număr,
• a coborî jos – ca și cum ai avea unde să cobori, în altă parte, decât jos,
• întuneric beznă –  e clar că întunericul e exact asta,
• a avansa înainte – nu ai cum să avansezi înapoi.
• babă bătrână – dacă e bătrână, nu mai e nevoie de babă.

În general, în limba română sunt folosite pleonasme recunoscute precum cele enumerate mai sus. Aceste fraze sunt atât de comune și cunoscute pe scară largă încât puțini oameni își fac griji în privința lor.

Cu toate acestea, ar trebui să evitați să vă creați propriile pleonasme. Acestea se adaugă la numărul de cuvinte, vă complică scrierea și, poate cel mai important, pot suna aiurea. Există, de altfel, o regulă de aur pentru evitarea pleonasmului: Nu folosiți niciodată mai multe cuvinte decât este strict necesar pentru a transmite ceea ce vreți să spuneți.

Din exces de zel, greșim în exprimare

Pleonasmul nu este, în general, un lucru voit în exprimarea de zi cu zi. În cele mai multe cazuri, poate din exces de zel, în încercarea de a prezenta cât mai multe lucruri, și poate cât mai detaliat, facem această greșeală.

„Ca o consecinţă a faptului că în comunicare cuvintele realizează combinaţii mai mult sau mai puţin frecvente, sunt şi grupurile de cuvinte în care determinantul este simţit ca insuficient motivant din punct de vedere semnatic, obligatorie fiind deci prezenţa unui determinant care  să îi complinească înţelesul.

Foarte răspândite, fără a fi considerate pleonastice la prima vedere, sunt cocină de porci, mijdei de usturoi, slănină de porc, sloi de gheaţă, solniţă de sare, şorici de porc, stână de oi.”, susţine profesorul Liviu Groza.

Parte din pleonasme, conform lingviștilor, nu vin din limba română. Unele dintre aceste expresii, spun specialiștii, le-am împrumutat din limba franeză, iar exemplele sunt destule:

• a prevedea viitorul- prevoar vavenir
• a îngheţa de frig – geler de froid
• a coborî în jos – descendre en bas
• nul şi neavenit – nul et non avenue
• l-am auzit cu urechile mele- je l’ai entendu de mes oreilles

Concluzie

Un pleonasm, adesea și un clișeu, este o tautologie, o expresie care este în mod necesar adevărată, sau o expresie care folosește mai multe cuvinte decât este necesar pentru a transmite sensul dorit.

La fel ca și clișeele, unele pleonasme au devenit atât de bine împământenite în vorbirea curentă, încât orice obiecție ar fi inutilă. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ele este mai bine să fie evitate.