Planul șocant al lui Nicolae Ceaușescu. Ce s-a petrecut în aceste locuri cu ani în urmă. A fost cumplit pentru români

Secolul trecut România ieșea din 50 de ani de întuneric, de lipsuri, de frică. În Decembrie 1989 românii ieșeau în stradă, rezultatul fiind decapitarea unui regim totalitar, distructiv. Sistematizarea țării era planul șocant al lui Nicolae Ceaușescu era de reconstrucție sistematică a satelor și orașelor României. Totul avea să înceapă în 1974 după apobarea în CC a Legii sistematizării.

Planul șocant al lui Nicolae Ceaușescu de sistematizare

Unul dintre mijloacele de schimbare a societății românești a fost sistematizarea teritorială. Acest lucru s-a concretizat prin intermediul programului de modernizare rurală care s-a bazat pe mai mulți factori ideologici semnificativi. Sau așa cum era cunoscut planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu, Legea Sistematizării din 1974.

Astfel de factori au inclus industrializarea agriculturii socialiste, colectivizarea și mecanizarea care au determinat marginalizarea sectorului privat. Genera uniformizarea rețelelor de așezări umane, standardizarea clădirilor și „îmbunătățirea standardelor de viață și culturale”. Toate acestea au vizat minimizarea individualismului și a potențialului său de a rezista regimului comunist.

Conceptul de „urbanizare a mediului rural” prin sistematizare a fost intens dezbătut la începutul anilor 1960, când efectele industrializării și modernizării agricole deveneau vizibile. Procesul de sistematizare a fost reglementat abia în 1974 de Legea 58/1974 privind măsurile de sistematizare teritorială.

Fostul dictator Nicolae Ceaușescu vedea în satele care s-au industrializat rapid, și au devenit centre rurale sau cooperative agricole de producție sau ferme, un real pericol în aplicarea planului său diabolic.

Motivul pentru planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu era faptul că aceste sate aveau servicii mai bune, educație, medicină, ateliere meșteșugari, și industrii mai dezvoltate, fabrici ușoare, minerit, cariere etc. Toate trebuiau controlate și, dacă se putea, reduse la minim. Distribuția obiectivelor industriale a jucat „un rol major în dezvoltarea economică a regiunii, deoarece au stabilit relații permanente și reciproce între sate și centrele industriale”.

Planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu: Sistematizarea rurală

Inițial, planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu de sistematizare rurală, a apărut din procesul de colectivizare, între anii 1950-1960, dar metodologia sa a fost elaborată abia în anii 1970. Unele aspecte din planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu pentru dezvoltare rurală reflectau principiile modernizării de-a lungul liniilor occidentale.

Vorbim aici de canalizarea investițiilor în „sate-cheie ”cu cel mai mare potențial de creștere. Cu toate acestea,planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu a fost aplicat realităților din sistemul socialist printr-o economie centralizată legată de structura cooperativelor agricole de producție și a fermelor de stat. Potențialul întreprinderilor private, precum turismul local și artizanatul, a fost neglijat.

”Scopul sistematizării rurale a fost acela de a anula diferenţele sociale şi de a împinge, până la ultimele consecinţe, această idee, tipic comunistă, a uniformizării”, explică Ioan Stanomir, profesor de ştiinţe politice.

După aprobarea noii legi, din 1974,  planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu de sistematizare a satului a respectat  măsurile de sistematizare teritorială. Aceste măsuri reglementau urbanizarea rurală în funcție de relațiile strânse de interdependență dintre planificarea teritorială și dezvoltarea așezărilor. Procesul de stabilire a viabilității satelor s-a bazat pe metodologia de determinare și selectare a așezărilor rurale.

Planul de distrugere a satelor și orașelor românești

Planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu de transformare a societății românești a fost o piesă majoră de inginerie socială în care oamenii au fost obligați să-și schimbe modul de gândire, comportamentul, ocupațiile, obiceiurile și practicile. Asta implica, în viziunea fostului dictator Nicolae Ceaușescu, dărâmarea în masă a vechilor case din satele românești. În același timp, planul prevedea reconstrucția totală sau parțială a anumitor orașe.

Pentru a raționaliza procesul de construcție, toate clădirile trebuiau standardizate și ridicate din elemente prefabricate. Dar în faza incipientă a procesului au fost acceptate și resursele locale. Pentru programul de locuințe, specialiștilor li s-a sugerat să creeze modele de locuințe pentru urbanizarea rurală cu soluții dictate de nevoile sociale ale oamenilor.

”Comunitatea internaţională a fost oripilată tocmai de această înspăimântătoare capacitate a lui Nicolae Ceauşescu de a distruge ceea ce se află în jurul său. Sistematizarea urbană a însemnat desfigurarea oraşelor.”, a mai spus Ioan Stanomir, profesor de ştiinţe politice.

Tipurile de proiecte de zonă erau mai mari și aveau mai multe niveluri, mai bine echipate și ocupau parcele mai mari, în timp ce restul erau mai mici, aveau mai puține niveluri și necesitau dezvoltarea unor rețele de comunicații mai simple și mai sistematice.

Sătenilor care locuiau în case individuale li s-a permis să aibă doar 250 metri pătrați pentru curtea lor, iar zonele de grădină au fost drastic diminuate. Trebuiau să plătească chirie pentru fiecare componentă. Proprietarii au devenit chiriași ai propriilor clădiri. De asemenea, au trebuit să plătească o cotă din recoltă.

În anii 1980, ponderea locuințelor colective a crescut în detrimentul caselor individuale. Gospodăriile individuale urmau să fie restricționate și, în cele din urmă, să dispară. Locuitorilor li s-au alocat parcele foarte mici în jurul blocurilor. Aici puteau să-și păstreze funcțiile tradiționale ale satului, cultivarea legumelor, creșterea animalelor.

Concluzia

În teorie, planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu dorea să creeze un nou tip de localitate cu confort urban care să păstreze valorile satului prin tradiție, obiceiuri și arhitectură populară și, în același timp, să consolideze comunitatea prin activități comune și locuințe colective. Acest lucru a fost greu de pus în practică. Dislocarea populației și colectivizarea nu putea face parte din sistemul local de valori, iar planul avea să eșueze, în cele din urmă.

Planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu a fost să transforme cât mai multe sate în orașe. A reușit să-și îndeplinească planul doar parțial, deoarece a necesitat modernizarea infrastructurii de transport și dezvoltarea tehnică și urbană avansată. Drept urmare, satele nu au devenit orașe, ci „sate cheie”. Dar, la final, cei care au avut de suferit au fost țăranii. Au fost dislocați, rupți de pământul, tradițiile, datinile și obiceiurile lor.