Planul halucinant al lui Nicolae Ceaușescu. Viața la sate nu ar mai fi existat

Nicolae Ceaușescu a fost considerat un rebel, mai ales când era vorba de intervenția externă. Nu ținea cont de nimic, iar ceea ce-și propunea se îndeplinea. Fostul dictator avea un plan măreț. Planul de distrugere a satelor  românești era pe cale să demareze. Startul acestui proiect, în opinia sa grandios, avea să înceapă încă din 1974.

Nicolae Ceaușescu vroia să dispară viața la sate

Planul de sistematizare a început în anii 50, odată cu demararea colectivizării. Ulterior, planul fostului dictator Nicolae Ceaușescu, de sistematizare rurală, avea să-și stabilească metodologia de lucru în anii 1970. Discuțiile pe marginea noului proiect grandios se terminau 1974, iar planul lui Nicolae Ceaușescu era așadar pe punctul de a fi demarat. Dar, în spatele sistematizării și a industrializării masive a satelor românești stătea cu totul altceva.

Ceaușescu, cu toate că venea din lumea satului, dorea extirparea vieții de la sate. Cu alte cuvinte să dispară tot ceea ce reprezenta ruralul în România. Punctul culminant a avut loc în 1988. Atunci Nicolae Ceaușeascu se întâlnea cu premierul Ungariei de la acea vreme, Karoly Grosz.

Premierul Karoly Grosz se întâlnea cu Nicolae Ceaușescu, aparent pentru a discuta despre un plan de distrugere a satelor din România, declara presa oficială a vremii. Raportul nu conținea niciun detaliu, dar era clar că planul lui Ceaușescu era de a distruge 7.000 din cele 13.000 de sate ale României.

Tema fusese și subiectul principal al discuțiilor avute, ulterior la Arad, tot în 1988. A doua vizită pare să fi fost aranjată în urma inițiativei maghiare de dezamorsare a unei crize aprofundate între aliații Pactului de la Varșovia. Reacția Ungariei venea după ce Ceaușescu a decis să continue planul de a distruge satele și de a reloca zeci de mii de rezidenți. Conform documentelor vremii era vorba de 300.000 hectare de teren care ar fi trebuit să devină arabil până la începutul anului 2000.

Peste 11 milioane de români își pierdeau casele

Conform planului de sistematizare, definitivat în 1974, în România existau aproximativ 11 milioane de români care locuiau în zonele rurale. Planul diabolic al fostului dictator Nicolae Ceaușescu era de relocare a acestora, în orașele nou construite. Industrializarea masivă din acei ani necesita forță de muncă brută.

Cei peste 11 milioane erau resursa de care Nicolae Ceaușescu avea nevoie pentru industria românească. Odată relocați, cele peste 300.000 de hectare deveneau astfel libere și cu potențial agricol. Numai că, ceea ce specialiștii primului fiu al țării nu i-au spus, era că acele hectare ar fi avut nevoie de cel puțin 10 ani ca să poată da randamentul agricol dorit de Ceaușescu.

Occidentul reacționează dur la planul de distrugere al lui Nicolae Ceaușescu

Ca urmare a acestui plan diabolic, Occidentul avea să reacționeze. În Belgia acelor ani avea să apară o mișcare, ulterior o asociației, denumită „Opération Villages Roumains“. Demersul era rezultatul unei mișcări de protest majore din Europa de Vest împotriva așa-numitei politici de „sistematizare a teritoriului”. Planul ar fi dus la distrugerea locuințelor tradiționale românești, din mediul rural. Această mișcare de protest a avut ca rezultat sponsorizarea a câteva mii de sate românești de către municipalitățile occidentale.

Organizația a apărut ca reacție la ceea ce-și propusese Nicolae Ceaușescu să facă în România. Planul de acțiune al organizației era de a salva cele 13.123 de sate pe care dictatorul vroia să le distrugă. După evenimentele din 1989, organizația s-a transformat într-o vastă mișcare de asistență umanitară, medicală și de urgență.