Petre Ispirescu, o viață lipsită de basme. Născut în mahala, salvat într-o frizerie, aruncat în închisoare
Petre Ispirescu este un nume venerat în literatura românească pentru contribuția sa la colectarea și popularizarea basmelor și poveștilor populare românești. De la origini modeste în mahalalele Bucureștiului până la influența sa durabilă asupra culturii române, viața lui Ispirescu este o poveste remarcabilă despre pasiune, determinare și devotament față de tradiție.
Băiatul din mahala ascultă povești în frizerie
Petre Ispirescu, o lumină strălucitoare a culturii românești, se naște în anul 1830 într-o mahala a Bucureștiului, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu și a soției sale, Elena.
Deși nu are parte de o educație formală extinsă, mama sa devine o sursă puternică de inspirație pentru tânărul ”Petrică”, despre care apropiații ar fi spus că avea un har aparte de a povesti.
Nu trece prea mult pe la școală, preferând să se autoeduce. Studiază atent comportamentele persoanelor din jurul său. Își petrece cel mai mult timp în frizeria tatălui său, unde ascultă, cu interes, poveștile clienților care calcă pragul imobilului.
Se angajează la tipografie, la doar 14 ani
La vârsta de doar 14 ani, Petre Ispirescu devine ucenic într-o tipografie condusă de Zaharia Carcalechi, unde își petrece timpul învățând tainele meseriei de tipograf. Munca îi deschide orizonturile, devine fascinat de lectură. Citește orice îi cade în mâini, de la Hugo la Dumas sau Cervantes.
Dar viața lui Petre Ispirescu ajunge să cunoască și momente dificile. În 1858, în timpul planurilor pentru Unirea Principatelor Române, tânărul este implicat într-un incident nefericit care-l aruncă în spatele gratiilor. Viitorul mare scriitor ajunge în închisoare.
Unioniștii intră în posesia unei corespondențe secrete care arăta că Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei, i-ar fi promis tronul Moldovei Imperiilor Otoman și Austriac, care doreau să împiedice unirea. Informația ajunge și la tipografia unde lucra Ispirescu, bărbatul fiind acuzat și încarcerat.
”lspirescu nu era străin nici de frământările sociale din ţară, la care înţelege să ia parte. Prin intermediul ginerelui lui Copainig, care era director la tipografia Mitropoliei, face cunoştinţă cu I. G. Valentineanu, cunoscutul om politic al vremii.
Acesta îi încredinţează manuscrisul corespondenţei secrete a princepelui Vogoride, caimacanul Moldovei, cu vărul său, consulul Turciei la Londra, în care se arătau încercările de a se submina unirea principatelor, cerându-i stăruitor să le tipărească, pentru a fi răspândite în mod secret în marele public.
Cheltuielile imprimării le suporta S. Creţulescu. Însă, după cum spune Ispirescu, Valentineanu flecar, ca să-şi dea aer de patriot, a spus la toţi cunoscuţii ce a făcut.
Poliţia, aflând de această acţiune, îl arestează pe Ispirescu, însă îi dă drumul, fără a fi judecat, după trei săptămâni, chiar în ziua deschiderii Divanului ad-hoc. Între timp, postul său fusese ocupat”, potrivit istoricului Victoria Roman, relatează cei de la Adevărul.
Este eliberat din penitenciar după 3 săptămâni și continuă să se implice în evenimentele sociale și politice ale vremii. Colaborând cu mari personalități ale culturii românești, reușește să își pună amprenta în lumea literară.
Basmul, marea sa iubire
La cererea prim-ministrului Ion Ghica, Petre Ispirescu conduce Imprimeria de Stat și fondează o ”Nouă tipografie a laboratorilor români”.
În 1882, marele Vasile Alecsandri îl convinge să publice cele 37 de basme ale sale în lucrarea ”Legende sau basmele românilor”, care devin, ulterior, parte integrantă a culturii românești.
Se împrietenește cu minți luminate ale literaturii române, precum Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Ioan Slavici sau Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Un an mai târziu, la 53 de ani, Petre Ispirescu primește o lovitură cruntă din partea destinului. Suferă un atac cerebral vascular din care-și revine cu greu. Patru ani mai târziu, într-o zi ploioasă de noiembrie 1887, părintele basmelor românești este lovit de o nouă congestie cerebrală. Se stinge din viață aproape imediat.
Ședința literară a grupului de la ”Revista Nouă”, cu Ionescu-Gion, Delavrancea, Hașdeu și Vlahuță este suspendată la anunțarea decesului său. Petre Ispirescu este înmormântat la Cimitirul Bellu în ultima zi a lui Brumar.