Pericolul major care îi vizează pe ucraineni: „S-ar ajunge la o adevărată catastrofă”

A trecut o săptămână de când Rusia a invadat Ucraina, sperând într-o victorie extrem de rapidă care să ducă la schimbarea regimului proocidental de la Kiev cu unul loial principiilor Moscovei. Doar că armata rusă a întâmpinat o rezistență la care nu se aștepta, atât din partea militarilor ucraineni cât și din partea populației civile, o tactică cu care ucrainenii i-au surpins pe ruși. Trupele rusești s-au văzut nevoite să schimbe abordarea ofensivă dintr-un război-fulger într-unul de uzură. Cu toate acestea, conflictul din Ucraina riscă se transforme într-o adevărată catastrofă umanitară, cred unii analiști.

Din blitzkrieg, războiul s-a transformat într-unul de uzură

În opinia expertului militar Hari Bucur-Marcu, dacă ar fi fost respectat calendarul invaziei, Ucraina ar fi fost cucerită la finalul săptămânii trecute și transformată într-un stat care să răspundă la comenzile Moscovei. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe front, iar armata lui Vladimir Putin a trebuit să își schimbe strategia din mers.

De alaltăieri, trupele ruseşti ar fi trebuit să părăsească Ucraina. Asta, dacă ar fi fost trupe de militari adevăraţi, instruiţi şi comandaţi conform standardelor militare minime. De ce? Deoarece, de alaltăieri s-a schimbat natura misiunii lor, iar trupele astea nu sunt pregătite şi instruite pentru noul tip de misiune pe care o desfăşoară de atunci încoace”, a scris Hari Bucur-Marcu pe contul său de Facebook.

Analistul este de părere că trupele rusești se așteptau la o confruntare militară mult mai facilă care să garanteze imediat succesul acțiunilor sale. Însă dârzenia soldaților ucraineni și a populației civile i-a surprins până și pe cei mai destoinici generali ruși.

Să ne înţelegem bine. Lăsând la o parte obiectivele politice, formulate eufemistic de preşedintele rus Putin, obiective care oricum nu s-ar fi putut atinge prin acţiuni militare de tipul celor pe care le-am văzut de o săptămână încoace, agresiunea militară a Federaţiei Ruse asupra Ucrainei a arătat ca o operaţie „specială” de ocupare a unui teritoriu populat de cetăţeni favorabili prezenţei bocancului rus pe la ei.

Pentru acest tip de misiune militară, trupele ruseşti au fost pregătite şi în cazărmi, şi în exerciţiile militare prin care şi-au ridicat capacitatea de luptă (s-au „încălzit”), înainte de invazie, atât ca antrenamete, cât şi ca asigurare logistică, dar şi din punct de vedere al comenzii şi controlului, ori al sprijinului de luptă, mai ales din aer.

Ceea ce nu era mare lucru. Era suficient ca militarii să ştie să tragă cu armamentul lor (pentru eventualitatea unui schimb de foc cu inamicul) şi să poată să se deplaseze în chip ordonat şi în siguranţă, dintr-o parte în alta, pentru a realiza prezenţa militară, în zonele „eliberate”. Şi era suficient ca generalii şi ceilalţi comandanţi ai trupei să poată primi în timp util informaţii din teatrul de operaţii şi să poată conduce acele operaţii, până la nivelul grupei de infanterie, în deplină siguranţă”, explică Marcu.

Tactica rușilor, dejucată de strategii ucraineni

Rușii nu au prevăzut însă scenariul în care uncrainenii luptă cu atâta înverșunare și dorință de a-i respinge pe invadatori.

Doar că teatrul de operaţii nu a fost cel anticipat. Forţele militare ucrainene nu s-au comportat aşa cum se pregătiseră ruşii să le facă faţă, iar populaţia civilă s-a dovedit ostilă, dacă nu chiar duşmănoasă.  În aceste condiţii, orice comandant militar responsabil faţă de misiune şi faţă de militarii care populează trupa pe care o comandă ar fi oprit angajarea acelor militari în alt tip de misiune decât cel pentru care se pregătiseră.

I-ar fi restras din contactul cu inamicul şi cu populaţia civilă ostilă, deoarece este evident că misiunea iniţială primită nu mai poate fi îndeplinită, aşa că orice pierdere umană sau materială, suferită de trupele sale, şi-ar pierde sensul şi raţiunea, ca pierdere complet gratuită.

Eventual, comandantul ăla ar fi pregătit trupa neangajată în operaţie pentru noul tip de misiune (cel de a cuceri prin luptă teritorii şi localităţi inamice, care se împotrivesc invaziei şi rezistă la bombardamente şi atacuri aeriene) sau ar fi adus alte trupe, pregătite pentru acest nou tip de misiune. Asta, dacă decidenţii politici ar fi considerat în continuare că obiectivele lor politice trebuie neapărat atinse prin operaţii militare, desigur.”

Te-ar putea interesa și: „E așteptată o baie de sânge”. Rusia și-a schimbat tactica: de la blitzkrieg la anihilarea lentă a armatei din Ucraina”

„Toată omenirea a putut vedea că trupele rusești au fost pregătite sumar”

Analistul atrage atenția asupra faptului că diferența dintre cele două tipuri de misiuni se poate observa cel mai ușor la nivelul „regulilor de angajare în luptă și la nivelul relațiilor civili-militari”, dar și al logisticii.

Ea constă în activități specifice, cu durata de două-trei săptămâni, în poligoane și terenuri de antrenament. Ori, toată omenirea a putut vedea că trupele ruseşti, compuse majoritar din militari în termen recrutaţi acum ori aduşi din rezervă, au fost pregătite sumar, înainte de invazie, nu au fost motivate pentru tipul de misiune pe care aveau să o desfăşoare, ba chiar au fost minţiţi că de fapt continuă exerciţiile, ori că e suficient să facă act de prezenţă, pentru a-şi îndeplini misiunea.

Iar faptul că exact aceleaşi trupe sunt puse acum să se angajeze în luptă pentru cucerirea unor localităţi populate de civili ostili constituie, din punct de vedere militar, o expresie de dispreţ faţă de soldaţii mânaţi în acele angajări în luptă fără să fie pregătiţi, motivaţi şi asiguraţi logistic corespunzător.”

Care este pericolul real pentru ucraineni

În analiza sa, expertul atrage atenția că este posibil chiar acesta să fie factorul declanșator care să cauzeze pagube imense atât din punct de vedere social cât și al infrastructurii Ucrainei. Faptul că le lipsește hrana, somnul, dar și succesele „de etapă” care să îi împingă cu mai multă încredere către rezultatul final, ar putea fi un factor care să îi împingă pe militarii ruși la acte de violență împotriva civililor, ajungându-se până la jafuri și violuri.

Militari care sunt deja cuprinşi de stresul de luptă, sunt obosiţi după zile întregi de operaţii şi de somn pe apucate, sunt murdari, poate sunt şi flămânzi unii dintre ei, având în vedere imposibilitatea asigurării hranei calde pe suprafeţe şi la distanţele la care au fost ei împrăştiaţi. Ar fi de mirare dacă această trupă comandată cu greu, obosită, dezorientată ca misiune, demotivată şi cuprinsă de stres nu va adopta aceeaşi atitudine pe care o adoptă cam orice trupă aflată în situaţii similare: îşi va obţine singură confortul minim, pe seama populaţiei civile cu care interacţionează.

Soldaţii vor trece uşor la spargerea de locuinţe, la instalarea lor abuzivă în diferite locaţii, la jefuirea de magazine, mai ales de depozite de alimente, se vor încălzi la focul făcut cu mobila oamenilor din case, vor avea loc violuri şi aşa mai departe. Iar cu cât populaţia locală este mai ostilă prezenţei lor, cu atât le va fi mai uşor soldaţilor ruşi să treacă la atrocităţi săvârşite individual şi fără să li se ordone expres”, mai scrie Marcu.

Iar în acest context, catastrofa este iminentă: „Dacă combinăm situaţia asta cu lovirea şi distrugerea unor obiective civile şi unor locuinţe, cu scopul de a deznădăjdui populaţia civilă care se opune sau este ostilă prezenţei militare ruseşti la ei în localitate, obţinem imaginea unei drame umanitare de proporţii masive, cu milioane de ucraineni afectaţi sever şi cu zeci de mii de victime complet nevinovate. Adică, obţinem imaginea crimelor de război ca la carte.   Şi toate astea doar pentru că conducerea politică a Federaţiei Ruse a decis să pedepsească o naţiune liberă şi independentă pentru „vina” de a aspira să fie liberă, independentă şi mai ales în bunăstare materială şi spirituală, specifică civilizaţiei occidentale”, a încheiat Hari Bucur Marcu.

Te-ar putea interesa și: „Ce sistem de spionaj ar avea rușii, de fapt. „S-a întâmplat și în cel de-Al Doilea Război Mondial” (exclusiv)”