Pericolul ascuns în parizerul de pe vremea lui Ceaușescu. Românii abia acum au aflat ce mâncau, de fapt

Încă de pe vremea comunismului, parizerul a reprezentat unul dintre alimentele preferate de români. Chiar dacă nu este cel mai sănătos mezel, cei mici și cei mari adoră să consume sandvișuri cu parizer și unt dimineața, la cafea. Ce pericol era ascuns în parizerul de pe vremea comunistă

Ce pericol era ascuns în parizerul de pe vremea lui Ceaușescu

Specialiștii în industria alimentară spun că există, totuși, anumiți producători care aduc pe piaţă anumite sortimente de parizer de calitate, mezeluri care nu conțin prea multe E-uri.

În ceea ce privește parizerul care se consuma acum mai bine de 30 de ani, nostalgicii regimului comunist spun că produsul respectiv era extrem de nociv pentru sănătatea oamenilor.

Potrivit unor studii îngrijorătoare care au fost făcute acum câţiva ani, multe dintre sortimentele comerializate pe piaţa din România conţineau zgârciuri, cartilagii, piele de pasăre, emulsie din şorici, aditivi, monoglutamatul de sodiu şi diverși coloranţi.

Cu toate acestea, se pare că cel mai nociv mezel a fost parizerul radioactiv care se vindea în alimentare, pe vremea regimului Ceauşescu.

O chimistă renumită a fost cea care a făcut această descoperire potrivit căreia în componenţa parizerului intra un adeziv radioactiv, care transforma produsul într-un cancerigen.

Cum au încercat comuniștii să mușamalizeze totul

Îngrozită de lucrurile descoperite, chimista Vasile Marilena a trimis probele la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti, la laboratorul I.G.S. şi LAREX şi la laboratorul de analize a produselor de origine animală OBOR.

Odată ce au venit rezultatele, acestea au confirmat primele informaţii. Parizerul conținea fluor de 112-289 mg/kg faţă de 30 mg/kg admis, de la peste trei la aproape zece ori mai mult, generând, astfel „efecte toxice cumulative”.

De asemenea, conţinutul de elemente radioactive depăşea limitele normelor sanitare astfel: Uraniu-238 faţă de 0,1 pCi/g admis, probele conţineau 3-7,3 pCi/g.

„Suntem la începutul lunii decembrie 1984. La o sucursală din Ploieşti a Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Mărfurilor, o ingineră chimistă tocmai făcea o descoperire dintre cele mai grave.

Vasile Marilena, căci despre ea este vorba, a avut curiozitatea să verifice ce conţineau 49 de probe luate din preparatele din carne care se comercializau în Bucureşti şi Ploieşti (salamuri, mezeluri, parizer etc.).

Descoperirea a fost atât de gravă încât, peste câteva zile de numele ei aveau să afle de la Emil Macri (şeful Direcţiei a II-a a DSS), Iulian Vlad (adjunctul ministrului de Interne), până la Postelnicu şi Ceauşescu.

Pentru a reduce importurile de adjuvanţi alimentari, pe fondul politicii generale de reducere a cheltuielilor valutare, oficialii români au luat decizia în 1982 ca în fabricarea mezelurilor să folosească un adeziv „alimentar” produs de Combinatul de Îngrăşăminte Chimice Valea Călugărească. Era vorba de fosfoliant.”, au declarat specialiștii, conform celor de la unica.ro