Paștele la români: gheare, nechezol și pâine albă. Vremurile lui Ceaușescu care încă îi bântuie pe români

Românii au fost forțați să se obișnuiască cu lipsurile, cu frigul, cu foamea, ani și ani la rând! Copiii creșteau la temperaturi la care acum ți-e milă să lași și un câine. Mâncarea era foarte puțină, iar o ciorbă de roșii parcă venea ca o sărbătoare.

Paștele la români: gheare, nechezol, dar cu pâine albă

Imediat după cel de-al doilea război mondial, România a rămas datoare vândută. Banii trebuiau plătiți către Uniunea Sovietică, așa că populația a fost cea care a plătit. Prin frigul din case, prin magazinele goale de mâncare. A fost foarte greu, iar carnea lipsea cu lunile de meniul românilor. ”Era o penurie de orice. Se cumpăra totul pe cartelă. În piață, nici cartofi nu găseai”, mărturisea X. Cozile erau interminabile, iar marfa era extrem de puțină.

A urmat apoi criza urmată de colectivizarea agriculturii, când oamenii nu au mai avut poftă deloc să muncească și să crească vite, preferând să le taie și să le consume ei, decât să le ducă la CAP. În anii 60 s-a impus regimul comunist, când s-a introdus economia centralizată. S-au făcut fabrici de biscuiți, a început să apară în magazine tocana de legume, s-a introdus mercurialul în piețe, iar prețurile aveau limite. Oamenii au început să consume carne și produse din carne, ceea ce era ca o mană cerească.

Labă de urs și pastramă de căprioară, în București

A apărut parizerul în magazine, iar românii erau mulțumiți. S-a ajuns ca în anii 70 să apară și produsele de import. Portocale, lămâi, piper, se găsea chiar și cafea, ceai din URSS, din China, iar totul părea să meargă bine. În București puteai cumpăra chiar și pastramă de căprioară și labă de urs, creveți și tot felul de minuni. Țărăncile încep să învețe rețete noi, apărute în reviste. Apar chiar și emisiuni dedicate gospodinelor, în care erau învățate rețete noi, dar și cum să conserve alimentele.

Paradisul a durat însă până în anii 80, când România a fost nevoită să plătească datoriile externe. Toate produsele au dispărut de pe piață. A apărut însă peștele, care abunda pe toate tarabele. Atunci a fost lansată și zicala ”nicio masă, fără pește”. Carnea a dispărut cu totul din galantare, iar în magazine se mai găseau doar…gheare de găină, restul păsării fiind vândut la export. Chiar dacă aveai ingredientele necesare pentru a face o mâncare, se opreau gazele sau se întrerupea energia electrică. Cei care au trăit în acele vremuri spun că era un adevărat coșmar. În acea perioadă, au fost mulți oameni care au murit pur și simplu de frig în apartamente.

A fost reintrodusă cartela pentru alimentele de bază, iar cozile au început să se întindă pe zeci și zeci de metri. Oamenii dormeau pur și simplu pe jos, până veneau produsele, chiar și de cea mai proastă calitate. În tot acest timp, programul TV, chiar și cel de două ore, abunda în știri care anunțau dublarea producției la grâu, la porumb, știri rupte definitiv de realitate.

Oamenii cu rude la țară erau niște fericiți, deoarec mai puteau procura ouă, carne, pe când cei de la oraș făceau foame lungă. Chiar și de Paște, Ceaușescu a decretat ca fiecare familie să primească 10 ouă. A venit însă anul 1989, când românii s-au răsculat împotriva regimului Ceușescu, iar cei doi dictatori au murit executați, așa cum le spusese în față chiar părintele Arsenie Boca.